Ultimul cosit - autor Aurora Luchian

Visătoare iarba-n verde,

Peste câmpuri s-a-nălţat,

Cu păr lung, de nu ai crede,

Zici că-i fată de-mpărat!

.

Vânt văratic o străbate,

Dându-i un fior de dor,

Şi în calea-i se abate

Harnicul de cositor.

.

I-a călcat pe trena lungă,

Şifonând-o. Furişat

Un mohor cu mâna ciungă,

Se plânge c-a fost tăiat.

.

Tremurând ca-n agonie,

Mărăcinul şi-un trifoi,

Cum să fugă din câmpie?

Sunt în brazde amândoi.

.

Trece, taie şi se pierde

Lama-n ritmul foşnitor.

S-a dus pleata, barba verde,

Iarba-i jos, în lung covor.

.

Gata-i ultimul cosit!

Prepeliţa cu doi pui,

Protectoare i-a dosit,

Unde-i iarba? Iată nu-i!

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  •  Vara-și pregătește zborul

    Și ne lasă-n urmă dorul,

    De căldură, de culoare, 

    De lumină și de soare

    Cu mare drag de tot ce postezi!!!

    Mulțumesc,

    • Frumos, Elena!

      Mulţumesc pentru lectură.

      .

      Aurora, preţuire

  • Imi plac versurile tale!

    • Vă mulţumesc, doamna Veronica.

      .

      Aurora, cu drag

  • s560x316_coasa_folosire_2.jpg

Acest răspuns a fost șters.
-->