Un gândac meşteşugar,

Se străduia în zadar,

Să facă ceva util.

Prefăcându-se abil,

Măsura de transpira,

Şi iarăşi greşit tăia.

 

Râd lăcustele verzi, zvelte,

El dă vina pe unelte:

Că nu-s bine ascuţite,

Ori că-s strâmbe şi ciobite,

Făcute de mântuială,

Fără pic de rânduială.

Ca o morală:

 

Acum un lucru îţi spun:

Când nu eşti un meşter bun,

Şi te vaiţi că lucrul tău,

A ieşit groaznic de rău,

Nu pe unelte da vina,

Ci la tine e pricina!

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.
-->