Haideţi să vă povestesc,
Cum vulpea invidioasă,
L-a-nşelat demult, pe urs,
C-avea coada mai stufoasă.
Se-arăta vecină bună,
În faţă îl linguşea,
Însă ea murea de ciudă,
Fals, coada îi lăuda.
Toţi se minunau de coadă:
"Vai, cât e de arătoasă!
Ca să meargă la paradă,
Ar fi zău, cea mai aleasă!"
Se gândea roşcata noastră,
Oare cum să-l păcălească,
Să nu-şi mai învârtă coada
Şi mereu să se fălească!
Într-o noapte friguroasă,
Cum umbla după mâncare,
Se tot frământa nervoasă,
Că nimic nu-i pică-n cale.
Însă, mai spre dimineaţă,
Auzi din deal, ea, bine,
Un scârţâit şi-o dulceaţă
De peşte proaspăt, că vine.
Hâm! îşi spune salivând,
Flămândă şi costelivă.
Un plan îi trecu prin gând:
Să văd dacă o să "prindă"...
Şi cum carul cobora,
S-a lungit făcând pe moarta:
"Sper că-mi va cădea ceva,
Cum mi-o fi acuma soarta!"
Şi din car, cu greu, coboară,
Un ţăran foarte uimit:
"Oare ce-a păţit să moară?!...
Chiar în drum mi-a nimerit!
O, ce guleraş la babă!..."
Spuse aruncând-o-n car.
Şi "mână", s-ajungă-n grabă,
La nevastă cu-acel dar.
Vulpea-ncepe pescuitul
În grămada cea de peşte.
Să nu-şi irosească timpul,
Cu zor, arunca, hoţeşte.
De atunci, seară de seară,
Peşte îşi prăjea mereu;
Pân' la urs mirosul zboară,
Pofta-şi stăpânea cu greu.
N-a mai îndurat sărmanul,
La căsuţa ei, veni,
Şi bătu sfios la uşă,
Vulpea-n cale îi ieşi.
-Vai, vecină, ce miros,
Uite, că m-a scos din casă!
Ştii că sunt un pofticios,
De und' ai peşte la masă?
-Greu i-am pescuit, vecine!
Spune ea, privind spre coadă.
Nu mi-a fost uşor, ştiu bine,
Am muncit o noapte-ntreagă!
Ah, şi cât de rău îmi pare,
Chiar ultimul l-am mâncat!
-Cum i-ai prins? Căci n-am răbdare,
Zău, pofta m-a terminat!
"Hai că ţi-am venit de hac!"
Îşi spune vulpea, şireata.
-Uite, o să mergi pe lac,
Nu în ziuă, ci doar noaptea.
Îţi bagi coada toată-n apă,
Şi să stai vreo oră-acolo.
Când simţi că rău te înţeapă,
O s-o scoţi cu peşte-n două.
Căci la coada care-o ai,
Sigur o să prinzi mai mulţi!
Şi două ore să stai,
Sper, de frig, să nu renunţi!
Şi naivul de Martin,
Aşteptă el, miezul nopţii:
"Haideţi peştilor că vin,
Adunaţi-vă cu toţii!"
Îşi băgă coada în apă,
Era-ngrozitor de rece!
"Mă obişnuiesc îndată
Şi fiorul îmi va trece."
Frig cumplit era afară,
Înapoi să dea, nici gând!
Coada începu să-l doară:
"Se prind peştii rând pe rând!
Două ore, mă gândesc,
Aş prinde mai puţintei.
Şi mai mult să pescuiesc,
Eu voi sta mai mult de trei!"
Frigul groaznic, se-nteţeşte,
Iar apa a îngheţat.
Coada-i strânsă ca-ntr-un cleşte,
Ursu-i pus pe tremurat.
"Acum cred că-s pregătit
Îmi simt coada încărcată!"
Şi trăgând el, mulţumit,
S-a rupt, fiind îngheţată!
"Niciun peşte, dar nici coada,
Constată îndurerat.
Ah, ce mi-a făcut năroada,
Nu rămân nerăzbunat!"
Şi-a pornit după şireată,
Dar ea, hoaţa, s-a ascuns:
-I-ai dorit pe toţi deodată?
Iată coada ţi s-a dus!
Şi în scorbură se-ascunde,
Chicotind ea, fericită.
Martin nu poate pătrunde,
Fiindcă-i strâmtă şi dosită.
Hei, vicleana a scăpat,
Iar Martin mereu se-ntreabă:
"Cum m-am lăsat înşelat
Şi-am rămas şi fără coadă?"
De atunci, bunica-ndată,
Dacă este supărată,
Ori nu-i iese câte-o treabă:
"De-aia n-are ursul coadă!"
10.12.2008 Aurora Luchian Vaslui
-->
Răspunsuri
Minunat, am copiat... MULŢUMESC, Aurora!
Admiraţie,
Cu mare drag, mulţumesc şi eu, Elena!
.
Aurora
Vă mulţumesc pentru semn,
doamna Veronica.
.
Aurora, cu drag
Desigur, stimată doamnă, cu mare drag,
e o bucurie pentru mine!
Vă mulţumesc frumos.
.
Aurora
Si eu multumesc. va doresc o duminica placuta si mult spor la scris.
Frumoasă imagine, mulţumesc!
.
Aurora, cu drag
.
-
1
-
2
de 2 Următor →