autor: Maura Anghel
În mod obişnuit, cuvîntul sec din sintagme precum „lăsatul secului” sau „mîncare de sec” este înţeles ca fiind sinonim cu post. „Lăsatul secului” înseamnă începutul vremii de sec, lăsatul postului şi, chiar dacă accentul cade în primul rînd pe calitatea mîncării, oamenii trebuie să aibă grijă şi de alte aspecte.
Secul pe care îl lasă postul este seclum (saeculum), adică lumea, în sensul de obiceiuri lumeşti. Lăsatul secului este mai întîi de toate un îndemn la reculegere, la reînnoirea vieţii prin renunţarea la pofte şi trufie. Postul este un timp de rugăciune, de căinţă şi mărturisire a păcatelor, de înfrînare, de răbdare şi de iertare. Înfrînarea de la mîncarea „de frupt” este numai un aspect al postului şi nu mîncarea este condamnată prin post, ci necumpătarea. Postul nu este o dietă „purificatoare”, ci un act spiritual superior, acela prin care omul trebuie să analizeze valorile.
În tradiţia populară, Lăsatul sau Lăsata Secului este şi prilej de petrecere. Încă mai există obiceiul, păstrat mai ales în lumea satului, ca rudele să se întîlnească şi să petreacă în seara dinaintea primei zile de post. Toţi mesenii beau şi mănîncă pe săturate. Lăsatul Secului este şi prilej pentru unele practici magice: dacă fetele bătrîne reuşesc să ţină în această zi post negru, se spune că imediat după Paşte se vor mărita. În această zi, vrăjitoarele taie nuiele de alune, pe care le vor folosi în descîntecele de dragoste.
În tradiţia populară, începînd cu 10 noiembrie, timp de şapte zile, sînt celebraţi Filipii. Trei dintre ei înainte de Lăsatul Secului, iar ceilalţi patru – în primele zile din Postul Crăciunului. Se spune că Filipii au fost nişte apostoli aruncaţi într-o groapă plină cu lupi. Ca printr-o minune, ei au scăpat nevătămaţi, dovedindu-şi astfel nevinovăţia şi tăria credinţei. Altă legendă spune că Filipii au fost şase fraţi rătăcitori prin lume, ce aveau puterea de a-i poci, de a-i urîţi pe cei care nu-i cinsteau. Unul dintre ei era Filip Şchiopul şi, pentru că rămînea mereu în urma celorlalţi, era celebrat ultimul, la 21 noiembrie, de Vovidenii. El era şi cel mai greu de îmbunat, fiind mare primejdie de lupi şi accidente.
Filipii au puterea de a apăra casele de foc, de lupi, de şerpi şi de primejdii în general. În unele zone se crede că lor li se supun lupii şi alte fiare sălbatice. Atunci cînd cineva nu le cinsteşte ziua aşa cum se cuvine, Sfîntul Petru le dă voie lupilor să le atace gospodăriile. Odată cu iarna, lupii se apropie tot mai mult de sate, iar oamenii respectă şi acum vechile practici magice de apărare. Lîngă coş se atîrnă cîte o secure sau un topor, pentru a ţine lupii departe. Alteori, se lipea gura sobei, pentru ca tot aşa să stea închisă şi gura lupului.
(sursa: evenimentul.ro)
Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş
-->
Răspunsuri
PUTERI. Filipii au puterea de a apara casele de foc, de lupi, de serpi si de primejdii in general. In unele zone se crede ca lor li se supun fara cracnire lupii sau fiarele salbatice. Atunci cand cineva nu le cinsteste ziua asa cum se cuvine, Sfantul Petru le da voie lupilor sa le atace gospodariile. Interdictiile de acum au rolul de a apara gospodariile de neajunsurile lor. O data cu sosirea iernii, lupii se apropie din ce in ce mai mult de sate, in cautarea hranei. Pericolul este la fel de real, asa ca nu este de mirare ca se mai respecta si acum practicile magice de odinioara. Langa cos se atarna cate o secure sau un topor, pentru a tine lupii departe. Alteori, se lipea gura sobei, pentru ca tot asa sa stea inchisa si gura lupului. In noaptea de Filipi nu era bine sa scoti din casa carbuni sau cenusa de la foc. In caz contrar, lupul manca un animal din gospodarie. Iar daca nu intalnea nici unul, putea manca chiar oameni.
De asemenea, erau interzise activitatile legate de cusut, de tors sau de macinat. Nu era indicat sa se lucreze in nici un fel pielea animalelor, sa se mature prin curte sau prin casa. Copiii nu aveau voie sa manance boabe de porumb, pentru a nu se imbolnavi de varsat.