(din Colecţia PARASCA FĂT, în Memoria ethnologică)
Când o intrat postu, vasele care-o fost până la Lăsare le-o dus în cămară ş-o scoborît din pod vasale de post; tăt-tăt-tăt: blide, oale, tigăi, linguri.
Am postit tăt postu de la mnic la mare. Dumineca ne da de dulce, da numa lapte, groştior, zemintită, balmoş; carne numai la noi la coconi, ei nu mânca.
Bărbatu n-o trăit cu femeia pân-o trecut sărbătorile; la doisprăzece noaptea o mâncat de dulce şî de-acoale o fost liber.
Este vorba că trebe-a cinsti sărbătorile şi duminicile, da', vezi, lumea nu şti'. Asta-i aşe: că bărbatu şî femeia trebe să sie ca frate şî soră că de nu, fac (coconi) năluciri.
PTITA DE MĂLAI CU COMLĂU
Facem ptită de mălai cu eomlău - când facem ptita, lăsam un ptic de aluat din ptită, îl punem p-o scâdurică ş-o punem deasupra şporialni, aici unde era cald ş-acolo să usca şî de altă dată iară punei de-acela şî făcei aluat, de sară, cu-un ptic de apă caldă şî c-on ptic de fărină şî făcei de altă dată ptită. Facem ptită de mălal ş-aşe era de bună de numai. Da' nu făee maltă că de la tri-patru zîle era acră şî aspră, da' atunci proaspătă, val, bună era. O scotei din cuptiori, ş-a doua zî, ş-a tria zî era bună, da a tria zî trebuia alta a fa'. Da' dacă ai vrut să sie mai moale, ai pus picioci sierţi în coajă; îi curăţem şî-i stalcem pân mâşîna de lemn de stalcit picioci - ş-amu-i în pod. Atâta era de moale şî de bună ptita, nu era aspră ca sângură, fără cartofi - da tăt cu cartofi facem mai mult.
PTITA DE GRÂU
Ptita de grâu o facem cu drojdie, da' ptită de grâu facem numa de sărbători că nu era grâu, nu era de unde cumpăra, n-o fo' de unde, n-o fo' fărină de grâu numa la pec, în Sighet; acolo al văzut ptită de grâu şî era scumpă, n-ai fost în stare s-o cumperi. Dacă merei pă jos din Deseşti până-n Sighet, pă ce să mal cumperi şî ptită; n-al avut pă ce.
Dacă bdietu Fodoruţ o umblat la şcoală, la liceu, în Sighet, din Mara, şî el o luat un corn de ptită de mălal de-acasă ş-o ceapă, de merinde. S-o dus în Sighet ş-o luat on corn şî l-o mâncat cu cornu cel de ptită de mălai, nu l-o mâncat cu ceapă; o spus în adunare. O mâncat corn cu ptită de mălai; aşe, da, da. „Aşe am învăţat io şcoală, nu ca amu că mărg cu motoru” - o zîs. O mărs pă jos până-n Sighet. Aşe o fo' de trălt. Ferea Dumnezău cum am trălt, nici nu doresc la nime. Da' carne-o fo c-am ţinut marhă, am ţinut porci, diţăl, nu ne-o întrebat nime ce facem cu ei; i-am tăiet acolo şî i-am mâncat. Da' este-o voarbă; zace că: „mâneai mere, mâneai pere, locu ptitii nu mai ptere”. Zice” bătrânii: „măr sămânaţi orz, săcară, să aveţi ş-on ptic de ptită mai bună; când ai avut ptită de săcară, ai fost domn. Şî cum era: o frământam vârtos de sară şî dimineaţă o punem în tepşă, o(r) pă frunză de cureţi ş-o băgăm în cuptiori. Api ca aceie ptită, să făcâ şî bună, de numai. Samânam hrişcă şî săcară şî orz şî mestecam cu mălai şî facem ptită; era mai bună dacă erau mestecate. Măcinam pă post.
AZÎMA DE POST
La aceie trebe fărină de părgă. Freminţi cu apă şî cu sare, fără nimnic. Nici de dostit, absolut nimnic nu să pune nici eomlău. Azîma-i azîmă. Şî o pune” mama pă frunză de cureţi şî lua cucuruz de mălai şî aşe ni o apăsa in cruce, roată-roată ş-o bată cu cucuruzu să sie frumoasă ş-o băga în cuptiori ş-apoi noi coconii stăm la uşa cuptioriului pără să cecă; trebuia să ne facă numa atăta, mnică, să să coacă fuga şî noi tăt jucam ca Deiu; n-am fost mai buni. Taţi am fost coconi. Apoi de-acele mâncaturi! De la frunza ceie de cureţi căpăta un gust foarte bun. Da' cum mninose” de mândiu din cuptiori! Vara facă, vara când ieste cureţi. O, multe mâncări sunt şî poţi posti numa dacă-i vre.
Omu care poşte să ştii că trăid mai mult.
Baba Iu Andraş, Dumnezău s-o ierte, in tăte zilele de post le-o postit. Da' o trait 93 de ai, întreagă la minte, o ha! Să curăţă corpu de grăsîmile-acele pân mâncare de post. D-api mătuşa Agripă o trăit 115 ai. Da' tăte posturile le-o ţînut ş-o lucrat in hiriu cel bun. Zîc o samă că-i greu, da' numa o săptămână-i mai greu că te gândeşti c-ai mânca acela feli, o acela, da' dup-ace nu te mai gândeşti.
TISĂLIŢĂ
Încălzăşti apă cum îi ciupa la cocon. La zece litări pui comlău de mălai cât o jumătate de ou. Comlău trebe să sie făcut batăr de o săptămână şî jumătate, de nu de două. Să ie din ptita de mălai un mniez, mai pui fărină şî-l faci pup ţapân, ca de ajag. îl pui su grindă în casă, la căldură, deasupra sportului. Comlău îl zdrobdeşti bine în apuca ceie caldă; cam înt-o litără şî jumătate. Pai o kilă de tărâţă; cum vrei: aşe, ori în săcuţ şî le Ieşi de sară până a doua zî. A doua zî încalzăşti ceielaltă apă şî le slobozi acolo. înt-o cofiţă de lemn să face. Pui sare şî două crengi bune de cimbru. Să pune lângă spori, la căldură şî la două-tri zîle, când îi acruţă, iei din ie şî pui iară apucă caldă.
Numa prima dată pai comlău. Adoua oară iei o mână din ce-o rămas pă fundu cofiţii şî faci. O samă o beu în loc de apă.
Cui îi place, poate acri cu ie mazărea cu zamă.
Demult, în post tată lumea face tisăliţă; poşte lumea.
MOARE PÂRGĂLUITĂ
Pui în oală apă şî moare - cât îţ place de acru - şî faci rântaş. Prăjăşti pită pă spori, o tai dărăbucă ş-o pai în blid. Pastă ie pai moarea pârgăluită. Da poţi s-o pai şî-n oală dacă-i prăjâtă bine că nu să sfarmă, nu să ciraie.
De la Luchiana Făt, 74 ani, 1994, Deseştl
COLEŞĂ CALDĂ CU MOARE
Scoteni moare de cureţi, punem on ptic de oloi pă iâ şî coleşă caldă. Mâneam bine; da' amu cine mai mănâncă de-acele!
De la Danci Nâstacâ, 67 ani - 16 dec. 1996 - Săcel
COLEŞĂ CALDĂ CU TISĂLIŢĂ SIARTĂ
Tisăliţă să sierbă, să face' on ptic de rântaş pă ie. Am siert baraboi în coajă, i-am tăiet scrijele, i-am pus în tisâliţă, am pus on ptic de oloi şî mujdei de usturoi ş-am mâncat-o cu coleşă caldă. O fost tare bună, orice-i bun la omu sănătos. Api mercm la plug şî aram tată zua cu tisăliţă şî ptită de mălai ş-o fost bună.
O dat atunci Dumnezău saţ.
De la Danei Nâstacă, 57 ani - 16 dec. 1995 - Săcel
LASTE-N ZAMA DE POST
Am făcut laşte de post: fără ou, cu apă şî sare, frământate tare.
Am fript ceapă în oloi de rujă, o' de sâmburi, am pus poprică, morcov, petrinjăl, cărărabă şî le-am siert în apă, câtă zamă am vrut să iasă. Am pus laştele şî când o fost serte am ţâpat deasupra ceapa prăjâtă cu poprica. Am pus sare, tiperi... Da amu cine poşte? Nime.
ZAMĂ DE CHIMINOC
Pui ebiminoe să siarbă în apă, înainte. Faci rântaş, pai un pic de poprică ş-o frigi în oloi ca să-i dai coloare. Şî asta să mănâncă cu pită prăjită şî demnicată, pusă în oală o' în blid.
[…]
Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş, Altmarius
-->
Răspunsuri