Şezătorile de iarnă din Postul Crăciunului
sursa: crestinortodox.ro
După Lăsatul Secului de Crăciun, începea sezonul şezătorilor. Era singura adunare în care se veseleau oamenii în Postul Crăciunului. Şezătorile erau organizate în serile zilelor lucrătoare, la una sau mai multe case. În zilele de sărbătoare sau duminica, nu se făceau şezători. Aceste şezători puteau să aibă şi un caracter de întrajutorare, dacă ţinem seama că femeile se ajutau între ele la torsul lânii. Se mâncau boabe de porumb fiert, nuci, fructe uscate şi alune.
În vechime oamenii erau de omenie, nu stăteau pe gânduri când era vorba să ajute pe cineva. Locul desfăşurării era anunţat din timp. Principalele preocupări în Postul Crăciunului erau torsul şi ţesutul. Însă, nu trebuie să uităm că în cadrul acestora se comentau evenimentele cele mai importante din viaţa satului, se cânta, se rosteau proverbe şi se învăţau colindele pentru Crăciun. Era locul în care învăţai ce este potrivit firii şi ce nu e bine să faci.
Dacă şezătoarea avea ca scop întrajutorarea, se torcea lâna persoanei care le găzduia. În cazul în care era un prilej de întrunire comunitară, fiecare persoană îşi aducea de acasă lâna pentru tors. Fetele tinere erau însoţite la şezătoare de mamă sau de bunică. În cadrul şezătorilor, niciodată nu coseau cămăşi. Acest lucru era făcut de fiecare persoană, în propria casă.
Flăcăii mergeau pe la casele în care aveau loc şezătorile, însoţiţi de muzicanţi. Când aceştia intrau în aceste case, munca era abandonată. Se juca, iar pentru fetele tinere era locul unde învăţau paşii de joc.
Astăzi vedem sărbătorile cu ochii omului modern. Nu mai ştim de şezători, nu mai facem mâncare de prune, nu mai dăruim colaci şi nuci, nu mai postim. Ţesutul mai este cunoscut doar de câteva bătrâne. Nu se mai găteşte în oale de lut sau în ceaunul de tuci de pe pirostrii. Ce era pe vremea bunicilor, nu mai este prezent. A pătruns noul!
Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş, Altmarius
-->
Răspunsuri