(autor: PAMFIL BILŢIU în Memoria ethnoligică)
Aşa cum se ştie, postul presupune o interdicţie vizând consumarea unor alimente de origine animală, prescrisă credincioşilor de către biserică în anumite perioade ale anului.
Postul mare este perioada care precede sărbătorii Paştilor, iar cel al Crăciunului cea care precede sărbătoarea cu acelaşi nume.
Tradiţiile folclorice au contribuit la respectarea interdicţiilor prescrise de post. O serie de credinţe, legende şi superstiţii au avut drept scop respectul pentru prescripţiile postului.
Importanţa sărbătorii, precum şi rosturile acesteia pe planul vieţii spirituale au dus la brodarea treptată a unei serii de tradiţii în jurul perioadei postului, la care se adaugă unele prescripţii ritualice riguros respectate. Perioada postului Crăciunului declanşează şi întreţine între numeroasele pregătiri în vederea unei bune şi optime desfăşurări a actelor ceremoniale şi obiceiurilor ce alcătuiesc repertoriul sărbătorii. încă din prima săptămână de post încep pregătirile legate de însuşirea repertoriului de colinde prin repetiţii organizate ale cetelor de colindători.
Tot din această săptămână încep repetiţiile din cadrul obiceiurilor tradiţionale performate în seara sărbătorii: Viflaimul, Irozii, Steaua, Pomul lui Adam, teatrul popular legat de episodul izgonirii din rai a primilor oameni. Tot în perioada postului Crăciunului se fac pregătiri în vederea performării obiceiurilor din întreg ciclul celor douăsprezece zile care cuprind mai multe sărbători mari, bogate în tradiţii, precum Anul Nou şi Bobotează. Acum se pregătesc rolurile dar şi recuzita necesară performării unor obiceiuri legate de Anul Nou precum Capra, Turca, Pluguşorul, Sorcova, semănatul sau teatrul istoric precum Jienii, Arnăuţii iar în Maramureş Pintea Viteazul sau Constantinu.
În Postul Crăciunului au loc o serie de acte ceremoniale şi ritualice care ţin de substratul mitico-magic al acestei sărbători.
Semnalăm măturatul ritualic al curţilor, văruirea caselor şi interioarelor, dar şi a acareturilor gospodăriei. Acum se sacrifică porcii, care, după părerea unor specialişti este un obicei de provenienţă romană, care în folclorul universal era o ofrandă rituală închinată zeilor pământului, prezentă şi în riturile de regenerare ale anului, fapt ce ar explica prezenţa acestui sacrificiu la o sărbătoare solstiţială. Trebuie să subliniem că în perioada Saturnaliilor, care coincid cu sărbătorile din ciclul celor douăsprezece zile, romanii sacrificau porci în cinstea zeului Saturn.
În perioada Postului se pregătesc preparatele din carne de porc care vor face parte din darurile rituale oferite colindătorilor sau performerilor obiceiurilor. Variantele de colindă conţin aluzii la aceste daruri foarte limpezi:
„Scoală, gazdă, dă-nv câmaţ
C-or fi buni, că-s afumaţi
La noi în straiţă băgaţi”.
În perioada acestui post se macină grâul din care se vor prepara alte daruri rituale din aluat. Pregătirile pentru marea sărbătoare culminează în cele trei zile de dinaintea sărbătorii, dar mai ales în Ajun, când se mătura curţile, se prepară colacii, cozonacul, sarmalele şi toate bucatele pentru seara Crăciunului începând cu ora zero când expiră interdicţia creştină. Acum se gătesc interioarele „pe la uşe cu struţuri / Pe la blide cu şterguri / Şi-n cornul cuptorului / Pana peţitorului”.
Imaginile ne sugerează cu limpezime că este vorba de o gătire ritualică a interiorului mai ales la casele cu fete, sărbătoarea având caracter pronunţat de fit de trecere. Perioada Postului de Crăciun ca şi a posturilor de peste an înseamnă o abstinenţă la alimente de origine animală, pentru ca să se smerească toţi creştinii. în afara interdicţiilor la alimente din această grupă postul avea prescripţii şi de alt ordin.
În această perioadă nu se cântă cântece de veselie, nu se joacă, nu se face joc, nici ospeţe sau nunţi, în scopul respectării acestor interdicţii, omul din popor a pus să acţioneze credinţe, superstiţii şi legende. Se crede că cine se va căsători în post şi va face nuntă va avea parte de mari nenorociri. Se mai crede că cine va juca în post va căpăta slăbie de picioare sau mătrici. De asemenea, se crede că celui care va hori în post i se vor face bube la gură şi pe limbă.
Cele mai multe credinţe se leagă de respectarea interdicţiilor la alimente de origine animală. Se crede că cine va mânca de dulce va ajunge negreşit în iad unde va fi supus celor mai cumplite chinuri. De asemenea, se mai crede că cine va mânca de dulce va fi biruit şi chinuit din plin de diavol, se va usca pe picioare şi va fi bănit de Dumnezeu de tot.
Dimpotrivă, se crede că cine va posti tot postul va fi ferit de toate relele, i se vor ierta păcatele, îl va ajuta Dumnezeu ca să scape de chinurile iadului şi de la ispita lui Satan.
În scopul statornicirii interdicţiilor legate de post au fost puse să acţioneze şi legendele, pline de pilde moralizatoare. O femeie a fost surprinsă de altele cărând mâncare de dulce, curechi cu carne, la bărbatul ei aflat la cărat bălegar pe câmp. Toate femeile s-au alarmat şi au prevenit-o şi avertizat-o:
- Vai de mine şi de mine, tu, femeie, ce faci ? Vai, nu duce curechi cu carne, feri Doamne, că te va bate Dumnezo.Mare păcat îţi mai faci, tu femeie, ascultă-ne şi pe noi, că numai binele ţi-l vrem şi altceva nu.
Dar ea Ie zise:
- Vedeţi-vă de treaba voastă, io duc ce vreau io, că n-am eu treabă pe multă cu posni vost', că nu-i păcat a mânca, îi păcat a fura şi a face alte rele.
- Bine, bine, da' îi vide cum te-a bate Dumnezo. Ţîne bine minte ce ţ-am spus. Da' baba iară le zîce:
- Ce-mi aveţi voi baiu meu, că doară io oi mere-n iad, nu voi în locu meu.
Şi s-o dus femeia. Numa' că la întoarcere femeile erau tot afară, că duce cărarea prin ocolul lor acasă la ceie cu mâncărurile şi o văzut-o cum tăt îndruga sângură:
- Tongu-nainte, tongu-napoi, mănâncă ce ţ-am adus. Tongu-nainte, tongu-napoi, mănâncă ce ţ-am adus. Tăt aşe zace că o bătut-o Dumnezo şi s-o clătit de cap, di ce o adus de dulce la bărbat şi n-o ascultat de cine i-o spus cum să facă bine, nu rău.
Este clar că perioada postului a avut o contribuţie la statornicirea unui climat etico-moral sănătos, aspiraţie dintotdeauna a omului de la ţară.
Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş, Altmarius
-->
Răspunsuri