Însuşi Mântuitorul a practicat postul. El a postit 40 de zile înainte de începutul activităţii Sale publice (Matei 4, 2; Marcu 1, 13; Luca 4, 1-3) şi a învăţat pe ucenicii Săi, atât prin cuvânt cât şi prin fapte, că postul este inseparabil de rugăciune (Matei 4, 1; Marcu 9, 29). El l-a recomandat ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor şi a puterii diavolului (Matei 17, 21), stăruind că trebuie practicat de bună voie şi cu conştiinţa ca săvârşeşti o faptă bine plăcuta lui Dumnezeu (Matei 4, 16).
Sfinţii Apostoli au practicat şi ei postul. De exemplu, Sfântul Apostol Pavel a postit şi a îndemnat pe fiii săi duhovniceşti să practice postul unit cu rugăciunea (Fapte 9, 9; 13, 2-3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; 2 Corinteni 6, 5).
Sfinţii Părinţi practicau postul după pilda Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, revelând foloasele lui pentru trupul şi sufletul omului.
Creştinismul a dat postului o însemnătate mare în viaţa religioasă şi mai ales în viaţa monahală, făcând din el un act de virtute şi de cult, un mijloc de progres în viaţa spirituală, de luptă împotriva patimilor şi a poftelor şi totodată un semn de respect şi de omagiu adus lui Dumnezeu.
Astfel, postul face parte dintre mijloacele de cultivare şi desăvârşire a sufletului, fiind inseparabil de alte virtuţi şi acte creştine (rugăciunea, căinţa, smerenia, milostenia etc.). Este foarte important de reţinut că „postul de bucate” se desăvârşeşte prin „postul de păcate”, însoţit de rugăciune.
Postul religios se încheie şi se încununează prin împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, care este în acest caz o pecetluire şi o încununare a străduinţelor noastre ascetice şi duhovniceşti.
(sursa: util21.ro)
Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş
-->
Răspunsuri