(sursa: util21.ro)
[…]
Postul nu este o practică specfică doar unei religii, el a fost practicat de secole şi era o practică legată de ceremoniile religioase în creştinism, iudaism, islamism, conmfucianism, Hinduism, Taoism şi Jainism.
Toate religiile practică postul sub diverse forme sau din diverse motive. Egipteenii şi babilonienii posteau cu scopul de a se curăţa de păcate. În societăţile primitive se postea cu scopul de a preveni dezastrele naturale. Indienii din Mexic şi incaşii din Peru ţineau post de căinţă pentru a-i mulţumi pe zeii lor. Popoarele din lumea veche, precum asirienii şi babilonienii considerau postul o formă de pocăinţă.
Atleţii posteau cu câteva zile înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice. Pitagora recomanda şi el postul iar marele medic al antichităţii Hipocrate susţinea că unul din secretele longevităţii sale îl constituie postul.
Evreii de considerau postul o formă de pocăinţă şi purificare anuală cu ocazia Zilei Ispăşirii (Youm Kippur). Youm Kippur este considerată cea mai sfântă zi din anul iudaic şi singură zi de post obligatoriu. În această zi este interzis să se bea lichide, să se facă baie, să se poarte pantofi din piele, precum şi să se întreţină relaţii sexuale. Dacă un evreu mănâncă în această zi se consideră că s-a distanţat de legătură sa cu poporul evreu.
Băieţii de 13 ani şi fetele de 12 ani sunt responsabili de îndeplinirea poruncilor şi sunt obligaţi să postească în această zi. Oamenii a căror sănătate ar putea fi pusă în pericol dacă postesc sunt scutiţi de post, inclusiv femeile care au născut de curând.
Se consideră că astfel credinciosul evreu se îndepărtează de materialism şi devine un înger.
Primii creştini considerau postul o metodă de purificare şi de penitenţă. Teologii creştini consideră postul ca fiind o înfrânare pe o anumită perioadă de timp de la mâncare, băutură, distracţii, viaţă conjugală, conversaţii şi alte plăceri, abstinenţa de la acestea putând fi parţială sau totală cu scopul de a ne ruga mai mult lui Dumnezeu, de a ne pocăi, a ne spovedi şi a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Creştinii consideră că porunca postului a fost dată în Rai: Dumnezeu a poruncit lui Adam şi Evei, „Nu mâncaţi din pomul cunoaşterii binelui şi răului”. (Facerea 2,17)
Pomul acesta simbolizează dependenţă faţă de Dumnezeu şi avertizarea că în ziua în care vor mânca din el, vor amesteca binele cu răul şi vor muri cu trupul. Dacă Adam şi Eva ar fi postit nu ar mai fost nevoie de postul de acum. Din cauza neascultării, omul s-a îmbolnăvit şi nu se poate vindeca decât prin ascultarea de Dumnezeu şi prin post.
În creşinismul timpuriu când se postea se servea o singură masă pe zi, seară după rugăciunea de noapte. Acest obicei a fost preluat din iudaism. După anul 1000, ici şi colo mai înainte, apare tendinţa de a scurta ziua de post, adică de a servi masa la nouă. După ce s-a scurtat ziua de post în evul mediu s-a mers şi mai departe şi s-a permis servirea mesei în timpul postului după amiază, apoi s-a permis să se bea puţin lichid, apoi o gustare dulce. Din secolul XVI s-a permis să se bea dimineaţa cafea, lapte, lichide şi prăjituri. S-a ajuns la un moment dat să se ia trei mese pe zi, treptat s-a introdus consumul de lapte, brânză, ouă, peşte şi vin.
În primele 2 secole ale existenţei sale biserica creştină a considerat postul ca o perioadă de pregătire voluntară pentru a primi sfânta împărtăşanie şi botezul şi hirotonisirea preoţilor.
Mai târziu postul a devenit obligatoriu şi au fost adăugate şi alte zile de post. În secolul 6 postul frugal a fost extins la 40 de zile. După reformă postul a fost interzis de multe dintre bisericile protestante sau considerat opţional în altele. Doar protestanţii stricţi condamnă sărbătorile bisericii şi postul tradiţional. Biserica romano- catolică presupune că a posti înseamnă abţinerea parţială sau totală de la mâncare şi băutură. Postul este respectat de lutherani, protestanţi, evreii ortodocşi şi romano-catolici.
O formă de post din lumea occidentală este greva foamei, care este considerată o armă politică. Această formă de post a fost popularizată şi des folosită de Mahatma Gandhi.
Islamul a păstrat peste secole semnificaţia spirituală a postului.
Luna Ramadan a noua luna a calendarului Islamic şi comemorează luna în care profetul Mahomed a primit revelaţia de la Dumnezeu. Timp de 30 de zile musulmanii adulţi trebuie să postească din zori până la apusul soarelui. Aceasta înseamnă abstinenta de la mâncare, băutura, fumat şi relaţii conjugale în timpul orelor de post. Călătorii, femeile gravide, femeile care alăptează şi bolnavii pot amâna postitul, urmând să-l facă ulterior. În afară de acest lucru musulmanii trebuie să-şi modifice comportamentul; să nu mintă, să nu-i jignească pe ceilalţi. Luna Ramadan este considerată o lună a iertării şi a milei. Religia islamică stabileşte postul ca un mijloc de purificare, un exerciţiu de auto control şi o dovadă de credinţă.
Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş
-->
Răspunsuri