Postul în diferite religii (2)

[…]

Postul nu este o practică specfică doar unei religii, el a fost practicat de secole şi era o practică legată de ceremoniile religioase în creştinism, iudaism, islamism, conmfucianism, Hinduism, Taoism şi Jainism.

Toate religiile practică postul sub diverse forme sau din diverse motive. Egipteenii şi babilonienii posteau cu scopul de a se curăţa de păcate. În societăţile primitive se postea cu scopul de a preveni dezastrele naturale. Indienii din Mexic şi incaşii din Peru ţineau post de căinţă pentru a-i mulţumi pe zeii lor. Popoarele din lumea veche, precum asirienii şi babilonienii considerau postul o formă de pocăinţă.

Atleţii posteau cu câteva zile înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice. Pitagora recomanda şi el postul iar marele medic al antichităţii Hipocrate susţinea că unul din secretele longevităţii sale îl constituie postul.

Evreii de considerau postul o formă de pocăinţă şi purificare anuală cu ocazia Zilei Ispăşirii (Youm Kippur). Youm Kippur este considerată cea mai sfântă zi din anul iudaic şi singură zi de post obligatoriu. În această zi este interzis să se bea lichide, să se facă baie, să se poarte pantofi din piele, precum şi să se întreţină relaţii sexuale. Dacă un evreu mănâncă în această zi se consideră că s-a distanţat de legătură sa cu poporul evreu.

Băieţii de 13 ani şi fetele de 12 ani sunt responsabili de îndeplinirea poruncilor şi sunt obligaţi să postească în această zi. Oamenii a căror sănătate ar putea fi pusă în pericol dacă postesc sunt scutiţi de post, inclusiv femeile care au născut de curând.

Se consideră că astfel credinciosul evreu se îndepărtează de materialism şi devine un înger.

Primii creştini considerau postul o metodă de purificare şi de penitenţă. Teologii creştini consideră postul ca fiind o înfrânare pe o anumită perioadă de timp de la mâncare, băutură, distracţii, viaţă conjugală, conversaţii şi alte plăceri, abstinenţa de la acestea putând fi parţială sau totală cu scopul de a ne ruga mai mult lui Dumnezeu, de a ne pocăi, a ne spovedi şi a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Creştinii consideră că porunca postului a fost dată în Rai: Dumnezeu a poruncit lui Adam şi Evei, „Nu mâncaţi din pomul cunoaşterii binelui şi răului”. (Facerea 2,17)

Pomul acesta simbolizează dependenţă faţă de Dumnezeu şi avertizarea că în ziua în care vor mânca din el, vor amesteca binele cu răul şi vor muri cu trupul. Dacă Adam şi Eva ar fi postit nu ar mai fost nevoie de postul de acum. Din cauza neascultării, omul s-a îmbolnăvit şi nu se poate vindeca decât prin ascultarea de Dumnezeu şi prin post.

În creşinismul timpuriu când se postea se servea o singură masă pe zi, seară după rugăciunea de noapte. Acest obicei a fost preluat din iudaism. După anul 1000, ici şi colo mai înainte, apare tendinţa de a scurta ziua de post, adică de a servi masa la nouă. După ce s-a scurtat ziua de post în evul mediu s-a mers şi mai departe şi s-a permis servirea mesei în timpul postului după amiază, apoi s-a permis să se bea puţin lichid, apoi o gustare dulce. Din secolul XVI s-a permis să se bea dimineaţa cafea, lapte, lichide şi prăjituri. S-a ajuns la un moment dat să se ia trei mese pe zi, treptat s-a introdus consumul de lapte, brânză, ouă, peşte şi vin.

În primele 2 secole ale existenţei sale biserica creştină a considerat postul ca o perioadă de pregătire voluntară pentru a primi sfânta împărtăşanie şi botezul şi hirotonisirea preoţilor.

Mai târziu postul a devenit obligatoriu şi au fost adăugate şi alte zile de post. În secolul 6 postul frugal a fost extins la 40 de zile. După reformă postul a fost interzis de multe dintre bisericile protestante sau considerat opţional în altele. Doar protestanţii stricţi condamnă sărbătorile bisericii şi postul tradiţional. Biserica romano- catolică presupune că a posti înseamnă abţinerea parţială sau totală de la mâncare şi băutură. Postul este respectat de lutherani, protestanţi, evreii ortodocşi şi romano-catolici.

O formă de post din lumea occidentală este greva foamei, care este considerată o armă politică. Această formă de post a fost popularizată şi des folosită de Mahatma Gandhi.

Islamul a păstrat peste secole semnificaţia spirituală a postului.

Luna Ramadan a noua luna a calendarului Islamic şi comemorează luna în care profetul Mahomed a primit revelaţia de la Dumnezeu. Timp de 30 de zile musulmanii adulţi trebuie să postească din zori până la apusul soarelui. Aceasta înseamnă abstinenta de la mâncare, băutura, fumat şi relaţii conjugale în timpul orelor de post. Călătorii, femeile gravide, femeile care alăptează şi bolnavii pot amâna postitul, urmând să-l facă ulterior. În afară de acest lucru musulmanii trebuie să-şi modifice comportamentul; să nu mintă, să nu-i jignească pe ceilalţi. Luna Ramadan este considerată o lună a iertării şi a milei. Religia islamică stabileşte postul ca un mijloc de purificare, un exerciţiu de auto control şi o dovadă de credinţă.

Temă dezvoltată simultan pe blogul Cronopedia şi în reţelele RoGrup, În fapt de seară cu Lenuş

- În România sunt recunoscute 18 culte religioase(Art. 49. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege, Legea 489/2006), care îşi desfăşoară activitatea fără intervenţia obligatorie a statului sau a politicii interne
- Existenţa câtorva culte care nu sunt încă recunoscute oficial nu este periculoasă, ci trebuie să o acceptăm aşa cum este, fără discriminare.
- Fiecare om este liber să-şi aleagă propria religie (conform şi legilor juridice ale unui stat democrat)
Istoria religiei este o dramă emoţionantă, a urcuşului omului către Dumnezeu. Căutarea omului este atât de sinceră, nevoia lui aşa de mare şi descoperirea lui atât de importantă încât nimic pe lume nu este mai vital decât pelerinajul spiritual. Fiecare cultură şi fiecare popor caută adevărul divin, cântă despre propriile credinţe, posedă rituri şi ritualuri diverse. Nici o altă convingere nu este mai universală, nici o teorie nu este mai fundamentală decât aceasta: că viaţa trebuie să-şi aibă originea într-un Duh sau izvor divin. Este imposibil să concepem universul fără Dumnezeu şi nimeni nu-şi poate imagina viaţa fără El drept cauză creatoare. Dintotdeauna, lupta dintre religii şi diferenţele dintre acestea au existat şi vor exista în continuare, deoarece niciodată nu se va ajunge la un punct comun între cultele religioase din întreaga lume. Sunt religii total diferite, religii monoteiste, religii politeiste, aşa că unui om care, să zicem, nu ar fi născut în nicio religie, i-ar fi foarte dificil să aleagă o biserică în care să activeze. Din acest motiv, mulţi şi-au creat propriile lor credinţe şi principii religioase.
Cultele religioase recunoscute în România
În România sunt recunoscute oficial 18 culte religioase, între care: Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Sârbă (dominante), Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformat-Calvină (protestantă), Biserica Greco-Catolică, Biserica Penticostală, Biserica Babtistă, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, Biserica Unitariană, Cultul Musulman, Cultul Creştin după Evanghelie (Biserica lui Cristos), Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova, Biserica Evanghelică-Lutherană de Confesiune Augustană (protestantă), cu germani, Cultul Creştin de Rit Vechi (Biserica Lipovenească), Biserica Evanghelică-Lutherană Sinodo-Presbiteriană (protestantă) cu maghiari, Biserica Evanghelică Română (neoprotestantă), Cultul Mozaic, Biserica Armeană.
Cultele religioase nerecunoscute încă în România
Pe lângă aceste culte recunoscute oficial în statul nostru, activează şi alte grupări religioase care, însă, nu sunt recunoscute deocamdată ca fiind culte: Biserica Mormonă (Biserica lui Isus Cristos şi a Sfinţilor din Urmă), Biserica Nou-Apostolică (neoprotestantă), Asociaţia Religioasă Nazariteană (neoprotestantă), Organizaţia Credincioşilor Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Credinţa Baha’i, Oastea Domnului, Congregaţionalişti ş.a.
Mormonii: Conceptele religioase ale Mormonilor sunt cuprinse în aşa-numitul ”Cuvânt de înţelepciune” care le interzice să întreţină relaţii sexuale înainte de căsătorie, să fumeze, să se drogheze, să consume băuturi alcoolice, cafea şi ceai negru. În schimb, sunt sfătuiţi să mănânce multe fructe, cereale şi carne puţină. Teoretic, fiecare mormon trebuie să respecte cele 10 porunci testamentare, să se roage zilnic de cel puţin trei ori şi să citească în fiecare zi câte o jumătate de oră din “Cartea lui Mormon”.
Islamismul
Diferenţa dintre evrei şi musulmani este Avraam, tatăl evreilor, nu putea să aibă copii şi a născut pe Ismael din Agar, slujnica Saarei (soţia lui), iar pe Isaac din Sara, în sfârşit, la bătrâneţe. Evreii s-au născut din Isaac, iar musulmanii din Ismael, fiu de slujnică. Acesta ar fi un motiv pentru care evreii şi musulmanii sunt şi vor fi veşnic într-un continuu conflict. Islamismul se bazează pe legi scrise în Coran, legi şi principii ale profetului Mahomed.
Iudaismul
Iudaismul este religia evreilor, prima religie monoteistă, iar Torah (Vechiul Testament) este biblia lor, care cuprinde cărţile lui Moise şi cele 10 porunci, iar în acest testament se prezintă un Dumnezeu drept, rău, nemilos, şi oarecum incomplet, „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, gelos. Poporul Ales, după cum se ştie, s-a născut în Israel, Ţara Sfântă. Evreii sunt, totuşi, cei care au dat naştere cultului creştin.
Creştinismul
Creştinismul este considerată cea mai frumoasă credinţă, odată cu naşterea lui Iisus Hristos în Bethleem. El a afirmat întotdeauna că moartea nu are ultimul cuvânt, că moartea este un duşman de învins. Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ şi a murit pe cruce pentru păcatele noastre, iar apoi a înviat şi a dovedit că Dumnezeu Tatăl există şi face minuni, cu adevărat. Celebra Sfântă Biserică Universală a fost sfâşiată de Marea Schismă din 1054, când Biserica s-a despărţit în două: religia ortodoxă şi cea catolică.
Biserica Ortodoxă: Cultul creştin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise şi prin Profeţi şi apoi complet, în Noul Testament, prin însuşi Fiul Său, Domnul Iisus Hristos. Unitatea fiinţei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găseşte una dintre ipostazele Sfintei Treimi să fie întreaga Dumnezeire. Proprietăţile Dumnezeirii sunt şi ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naşte din veci pe Fiul şi purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl.
Biserica romano-catolică: Biserica Catolică de rit roman. Denumirea de “romano-catolic” denumeşte, în ţările anglo-saxone şi germane, Biserica Catolică pur şi simplu. În România, numele de “romano-catolic” se foloseşte pentru a specifica ritul, spre deosebire de “greco-catolic”, “armeano-catolic”. Suveranul este Papa, el bucurându-se în Biserica catolică de un status ierarhic suprem, posedând primatul şi plenitudinea, de care poate dispune în mod universal, imediat şi suprem asupra tuturor preoţilor şi credincioşilor catolici. Autoritatea episcopului de Roma e recunoscută numai de către catolici, celelalte secte eretice sau schismatice având o conducere proprie, sinodală/sobornicească.
Religia calvină aduce la cunoştinţă că Dumnezeu a ales oamenii care vor fi mântuiţi încă înainte de a crea lumea, indiferent de faptele şi credinţa bune ale altor oameni ne-aleşi. Cei aleşi sunt mântuiţi de-a pururi, dar ei niciodată nu vor ştii că sunt aleşi.
Religia lutherană îl aduce în faţă pe Martin Luther, care a criticat dogmele şi organizarea ierarhică a Bisericii Catolice, intoleranţa acesteia şi comerţul cu indulgenţe. În esenţă, reforma lui Luther consta în afirmarea „mântuirii prin credinţă“, nu prin practicarea ritualurilor bisericeşti, şi în proclamarea autorităţii exclusive a textelor biblice.
Religia greco-catolică are un ritual exact ca şi cel al ortodocşilor, doar diferă anumite denumiri ale Domnului, cum ar fi: Duhul – Spiritul Sfânt.
Biserica Penticostală şi cea Baptistă au doctrine diferite şi se bazează pe o credinţă nelimitată şi o lăudare continuă a lui Iisus Hristos. Muzica specifică şi rugăciunile sunt de asemenea diferite de cele ale ortodocşilor şi catolicilor. Muzica este mai dinamică, spre deosebire de cea în stil bizantin ale celorlalte două religii. Botezul este înfăptuit la o vârstă mai înaintată, iar pocăinţa reprezintă posibilitatea supremă de a scăpa din păcat.
Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova: Pentru adepţii acestui cult, trinitatea nu există: Iehova, Tatăl, este „singurul Dumnezeu adevărat“. Isus nu s-a născut pe 25 decembrie. El s-a născut în jurul datei de 1 octombrie, o perioadă a anului în care păstorii îşi ţineau turmele afară în timpul nopţii (Luca 2:8–12). Obiceiul de a serba ziua de naştere provine din religiile false antice. Adevăraţii creştini oferă cadouri şi petrec împreună clipe fericite cu alte ocazii pe parcursul anului. Isus nu a murit pe cruce, ci pe un par sau stâlp, este o altă idee greşită a creştinilor, Martorii considerând de asemenea că după moarte sufletul moare.
Între toate religiile cunoscute creştine există diferenţe minore, deoarece fiecare profet care a creat propria credinţă şi la care au venit mai mulţi adepţi, din diferite motive, a găsit un amănunt din Biblie care l-a indignat sau care i s-a părut injust. Toate cultele creştine se bazează pe Vechiul şi Noul Testament, dar pot să-şi creeze cărţi proprii de înţelegere, de interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu. Din păcate, după cum spuneam, pentru un om oarecare, fără o religie anume, ar fi foarte greu să aleagă un cult, dar singura soluţie ar fi, pentru acesta, să studieze Biblia şi să trăiască după legile morale ale acesteia, aşa cum simte.

Răspunsuri

Lenuş Lungu noiembrie 20, 2010 22:42

- În România sunt recunoscute 18 culte religioase(Art. 49. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege, Legea 489/2006), care îşi desfăşoară activitatea fără intervenţia obligatorie a statului sau a politicii interne
- Existenţa câtorva culte care nu sunt încă recunoscute oficial nu este periculoasă, ci trebuie să o acceptăm aşa cum este, fără discriminare.
- Fiecare om este liber să-şi aleagă propria religie (conform şi legilor juridice ale unui stat democrat)
Istoria religiei este o dramă emoţionantă, a urcuşului omului către Dumnezeu. Căutarea omului este atât de sinceră, nevoia lui aşa de mare şi descoperirea lui atât de importantă încât nimic pe lume nu este mai vital decât pelerinajul spiritual. Fiecare cultură şi fiecare popor caută adevărul divin, cântă despre propriile credinţe, posedă rituri şi ritualuri diverse. Nici o altă convingere nu este mai universală, nici o teorie nu este mai fundamentală decât aceasta: că viaţa trebuie să-şi aibă originea într-un Duh sau izvor divin. Este imposibil să concepem universul fără Dumnezeu şi nimeni nu-şi poate imagina viaţa fără El drept cauză creatoare. Dintotdeauna, lupta dintre religii şi diferenţele dintre acestea au existat şi vor exista în continuare, deoarece niciodată nu se va ajunge la un punct comun între cultele religioase din întreaga lume. Sunt religii total diferite, religii monoteiste, religii politeiste, aşa că unui om care, să zicem, nu ar fi născut în nicio religie, i-ar fi foarte dificil să aleagă o biserică în care să activeze. Din acest motiv, mulţi şi-au creat propriile lor credinţe şi principii religioase.
Cultele religioase recunoscute în România
În România sunt recunoscute oficial 18 culte religioase, între care: Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Sârbă (dominante), Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformat-Calvină (protestantă), Biserica Greco-Catolică, Biserica Penticostală, Biserica Babtistă, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, Biserica Unitariană, Cultul Musulman, Cultul Creştin după Evanghelie (Biserica lui Cristos), Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova, Biserica Evanghelică-Lutherană de Confesiune Augustană (protestantă), cu germani, Cultul Creştin de Rit Vechi (Biserica Lipovenească), Biserica Evanghelică-Lutherană Sinodo-Presbiteriană (protestantă) cu maghiari, Biserica Evanghelică Română (neoprotestantă), Cultul Mozaic, Biserica Armeană.
Cultele religioase nerecunoscute încă în România
Pe lângă aceste culte recunoscute oficial în statul nostru, activează şi alte grupări religioase care, însă, nu sunt recunoscute deocamdată ca fiind culte: Biserica Mormonă (Biserica lui Isus Cristos şi a Sfinţilor din Urmă), Biserica Nou-Apostolică (neoprotestantă), Asociaţia Religioasă Nazariteană (neoprotestantă), Organizaţia Credincioşilor Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Credinţa Baha’i, Oastea Domnului, Congregaţionalişti ş.a.
Mormonii: Conceptele religioase ale Mormonilor sunt cuprinse în aşa-numitul ”Cuvânt de înţelepciune” care le interzice să întreţină relaţii sexuale înainte de căsătorie, să fumeze, să se drogheze, să consume băuturi alcoolice, cafea şi ceai negru. În schimb, sunt sfătuiţi să mănânce multe fructe, cereale şi carne puţină. Teoretic, fiecare mormon trebuie să respecte cele 10 porunci testamentare, să se roage zilnic de cel puţin trei ori şi să citească în fiecare zi câte o jumătate de oră din “Cartea lui Mormon”.
Islamismul
Diferenţa dintre evrei şi musulmani este Avraam, tatăl evreilor, nu putea să aibă copii şi a născut pe Ismael din Agar, slujnica Saarei (soţia lui), iar pe Isaac din Sara, în sfârşit, la bătrâneţe. Evreii s-au născut din Isaac, iar musulmanii din Ismael, fiu de slujnică. Acesta ar fi un motiv pentru care evreii şi musulmanii sunt şi vor fi veşnic într-un continuu conflict. Islamismul se bazează pe legi scrise în Coran, legi şi principii ale profetului Mahomed.
Iudaismul
Iudaismul este religia evreilor, prima religie monoteistă, iar Torah (Vechiul Testament) este biblia lor, care cuprinde cărţile lui Moise şi cele 10 porunci, iar în acest testament se prezintă un Dumnezeu drept, rău, nemilos, şi oarecum incomplet, „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, gelos. Poporul Ales, după cum se ştie, s-a născut în Israel, Ţara Sfântă. Evreii sunt, totuşi, cei care au dat naştere cultului creştin.
Creştinismul
Creştinismul este considerată cea mai frumoasă credinţă, odată cu naşterea lui Iisus Hristos în Bethleem. El a afirmat întotdeauna că moartea nu are ultimul cuvânt, că moartea este un duşman de învins. Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ şi a murit pe cruce pentru păcatele noastre, iar apoi a înviat şi a dovedit că Dumnezeu Tatăl există şi face minuni, cu adevărat. Celebra Sfântă Biserică Universală a fost sfâşiată de Marea Schismă din 1054, când Biserica s-a despărţit în două: religia ortodoxă şi cea catolică.
Biserica Ortodoxă: Cultul creştin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise şi prin Profeţi şi apoi complet, în Noul Testament, prin însuşi Fiul Său, Domnul Iisus Hristos. Unitatea fiinţei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găseşte una dintre ipostazele Sfintei Treimi să fie întreaga Dumnezeire. Proprietăţile Dumnezeirii sunt şi ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naşte din veci pe Fiul şi purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl.
Biserica romano-catolică: Biserica Catolică de rit roman. Denumirea de “romano-catolic” denumeşte, în ţările anglo-saxone şi germane, Biserica Catolică pur şi simplu. În România, numele de “romano-catolic” se foloseşte pentru a specifica ritul, spre deosebire de “greco-catolic”, “armeano-catolic”. Suveranul este Papa, el bucurându-se în Biserica catolică de un status ierarhic suprem, posedând primatul şi plenitudinea, de care poate dispune în mod universal, imediat şi suprem asupra tuturor preoţilor şi credincioşilor catolici. Autoritatea episcopului de Roma e recunoscută numai de către catolici, celelalte secte eretice sau schismatice având o conducere proprie, sinodală/sobornicească.
Religia calvină aduce la cunoştinţă că Dumnezeu a ales oamenii care vor fi mântuiţi încă înainte de a crea lumea, indiferent de faptele şi credinţa bune ale altor oameni ne-aleşi. Cei aleşi sunt mântuiţi de-a pururi, dar ei niciodată nu vor ştii că sunt aleşi.
Religia lutherană îl aduce în faţă pe Martin Luther, care a criticat dogmele şi organizarea ierarhică a Bisericii Catolice, intoleranţa acesteia şi comerţul cu indulgenţe. În esenţă, reforma lui Luther consta în afirmarea „mântuirii prin credinţă“, nu prin practicarea ritualurilor bisericeşti, şi în proclamarea autorităţii exclusive a textelor biblice.
Religia greco-catolică are un ritual exact ca şi cel al ortodocşilor, doar diferă anumite denumiri ale Domnului, cum ar fi: Duhul – Spiritul Sfânt.
Biserica Penticostală şi cea Baptistă au doctrine diferite şi se bazează pe o credinţă nelimitată şi o lăudare continuă a lui Iisus Hristos. Muzica specifică şi rugăciunile sunt de asemenea diferite de cele ale ortodocşilor şi catolicilor. Muzica este mai dinamică, spre deosebire de cea în stil bizantin ale celorlalte două religii. Botezul este înfăptuit la o vârstă mai înaintată, iar pocăinţa reprezintă posibilitatea supremă de a scăpa din păcat.
Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova: Pentru adepţii acestui cult, trinitatea nu există: Iehova, Tatăl, este „singurul Dumnezeu adevărat“. Isus nu s-a născut pe 25 decembrie. El s-a născut în jurul datei de 1 octombrie, o perioadă a anului în care păstorii îşi ţineau turmele afară în timpul nopţii (Luca 2:8–12). Obiceiul de a serba ziua de naştere provine din religiile false antice. Adevăraţii creştini oferă cadouri şi petrec împreună clipe fericite cu alte ocazii pe parcursul anului. Isus nu a murit pe cruce, ci pe un par sau stâlp, este o altă idee greşită a creştinilor, Martorii considerând de asemenea că după moarte sufletul moare.
Între toate religiile cunoscute creştine există diferenţe minore, deoarece fiecare profet care a creat propria credinţă şi la care au venit mai mulţi adepţi, din diferite motive, a găsit un amănunt din Biblie care l-a indignat sau care i s-a părut injust. Toate cultele creştine se bazează pe Vechiul şi Noul Testament, dar pot să-şi creeze cărţi proprii de înţelegere, de interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu. Din păcate, după cum spuneam, pentru un om oarecare, fără o religie anume, ar fi foarte greu să aleagă un cult, dar singura soluţie ar fi, pentru acesta, să studieze Biblia şi să trăiască după legile morale ale acesteia, aşa cum simte.

Acest răspuns a fost șters.

Îndemnuri de la Sfinţi – Postul Crăciunului

Răspunsuri