Aş vrea să fiu o theremină,
Să nu m-atingi şi eu să-ţi cânt!
În palme să frămânţi lumină,
Când notele îşi iau avânt
Din mine, ca din pianină
Unde-nfloreşte un duet,
Tu, vechiul lied, eu sonatină
În paşi de vals şi menuet.
De te apropii, cânt mai tare
Şi urcă notele la cer;
Îndepărtează-te, că doare
Intenţia-ţi de temnicer!
Nu mă atinge, plimbă-ţi mâna
Deasupra-mi, ca pe-un vis de dor!
Şi-ţi voi cânta întotdeauna
Şi niciodată n-am să mor.
Dar, de greşeti, iubite-n noapte
Şi mâna-ţi laşi pe trupul meu,
Eu voi pleca spre miază-noapte
Şi-i voi cânta lui Dumnezeu.
21.09.2017
theremină - instrument muzical neobişnuit, care cântă fără a fi atins
-->
Răspunsuri
Felicitări! Superb poem!
Mulţumesc frumos, Elena! Găsesc teme de inspiraţie în tot ce mă înconjoară...Poezia este viaţa mea...şi nu spun cuvinte mari.Îmbrăţişări, cu drag!
Mulţumesc frumos, pentru darurile muzicale!
E fantastică ''mângâierea'' de la distanţă a instrumentului!