Azi, toamna m-a-mbrăcat în crizanteme
Şi funigei mi-a prins în păr, domoală
Şi mi-a şoptit că n-am de ce mă teme,
Că-mi va feri inima de-o rafală
De ploaie, ce din cer acum, coboară.
Eu stau cuminte să m-atingă norii
Şi cerului îi cânt dintr-o vioară,
Să apere de vânt în zbor, cocorii.
Septembrie-şi aşterne voalul tandru
Pe genele închise-n aşteptare,
Iubirea ta precum un policandru
Îmi luminează toamna ce mă doare.
Şi te aştept ca pe o vară lungă
La ţărm de mare-n valul ce mă scaldă,
Chemarea mea, în braţe să-ţi ajungă
Şi poate toamna îmi va fi mai caldă.
Azi, toamna m-a-mbrăcat în noi poeme
Şi versu-i mai bătrân c-o nostalgie,
Melancolia-n aripi frânte geme
Şi totuşi, toamna asta, ce magie!
02.09.2017
Răspunsuri
Felicitări! Versuri pline de culoare și magie. Am lecturat cu plăcere.
Mulţumesc frumos, Maria!
Mereu noi, mereu frumoase, versurile tale ating inima și sufletul!
Cu drag...
Mulţumesc frumos, drag prieten! Cu drag!
Frumos......
Duios......
https://www.youtube.com/watch?v=Dn-F596rBgA
Mulţumesc frumos, Niţu Constantin!
Mulţumesc, draga mea! Şi eu mă bucur de reîntâlnire! Cu drag!
Superbe crizanteme, pentru straiul meu de toamnă! Mulţumesc frumos, Ioan Muntean!