Lovește-mă cu fluturi, lovește-mă cu forța unei clipiri, tatuează-mi fluturii pe suflet cu delicatețea unui chirurg iubitor de arta vie. Spune-mi la ureche lucrurile acelea plăcute ce dor când sunt mute de uimire. Arata-mi visele în doi prin norii de cocori ce fac aerul viu din aripile lor. Străbate-mi inima fără cuvinte asa cum faci în momentele acelea când ochii spun fraze lungi ca o înșiruire de cascade multicolore pline de simțire. Dezleagă-mi repede iubirea ca sa pot spune liniștit cum eu cu tine sa fie ultimul meu început, pentru ca sfârșitul ne sta împreună la picioare.
Acoperă-mi privirea cu chipul tău, ridica-ți ochii ce strălucesc când ma privești și care-i fac pe ai mei sa zâmbească în suflet, în lumea ta. Cheamă-mă să bem cafeaua de dimineață cu sorbiri de clipe și priviri în ochi, singuri printre privirile lumii ce așteaptă sărutul cu arome de scorțișoară și zâmbetele ce soarele le mângâie pentru începuturi de zile senine.
19 septembrie 2009
-->
Răspunsuri