Las verii ce se stinge fantomatic
Un dor de-albastru ce-l feresc de ploaie
Într-un poem în care enigmatic
Un fir de iarbă-n toamne se îndoaie.
Şi aripile frânte ţi le dărui
Păstrează-le în insectarul vieţii!
Cu inima în vara ta mai stărui
Când mă atingi cu zorii dimineţii.
E vis sau este doar o amintire?
Nu-mi amintesc pe unde sunt cocorii
Şi am pierdut a macilor nuntire
În scâncetul de toamnă al viorii.
Când, vara, de lumină, se dezbracă
Pustiul cade ca o ghilotină;
A mai rămas o frunză pe o cracă,
Se zbate un ''adio'' pe retină.
12.09.2017
-->
Răspunsuri
Fascinantă imagine! Mulţumesc frumos!