Uneori îl iubeşti pentru că “ este”
Pur şi simplu nu îţi doreşti mai mult,
Nu contează altceva,
Şi nu ai alte asteptări decât “să fie”.
A fi, este nefiresc de mulţumitor într-un univers ambiguu,
Obscur,
Obsedant,
Nemulţumitor.
Uneori contează doar “a fi”
Pe ici pe colo, azi şi mâine,
Peste tot şi nicăieri,
Cu tine în gând, cu tine în trup,
El este!
Rămăşiţele de vers exprimă frânturi de gând,
Aruncate într-o doară pe hârtie,
Singura soluţie este să ierţi şi să uiţi,
“Şterge totul cu buretele”, spunea mereu mama.
Când tu “ eşti” altfel decât toţi ceilalţi,
El este pur şi simplu lângă tine,
“A fi” mereu prin preajmă,
Înseamnă totul,
Sau poate nimic.
Prin asta îţi pune lumea la picioare.
-->
Răspunsuri
recomandare de redactare: după semnul ghilimele de deschidere " nu se lasă spaţiu! Greşir " cuvânt", corect "cuvânt"...