În seara asta luna nu mai vine,
Nici stele nu răsar din matca lor;
Aruncă ceru-n univers destine
În umbra agoniei florilor.
Sahare se întind fără hotare,
Iluzii mai dospesc într-un cocon,
Poemele se calcă în picioare
Şi lacrime scâncesc la unison.
Un clopot suspendat în rugăciune
Mai bate-apoteotic dinspre rai,
Eu strâng la piept minciuna dintr-o lume
Din care mă arunci... şi cui mă dai?
Au amuţit şi sevele albastre,
Tăcerile răsar ca din senin,
Cuvintele se cuibăresc sihastre-
Le chem în van, din moarte nu mai vin.
Cenuşa se aşază peste viaţă,
Un fir de busuioc doineşte-amar,
Uitarea, poezia, îmi înhaţă
Şi nu mai am ce să-ţi trimit în dar.
E noapte lungă-n calendar, iubite,
Te fură ielele, aducă-mi-te!
05.10.2017
-->
Răspunsuri
Mulţumesc frumos! Onorată şi încântată!
Felicitări! Dar atenţie la final- avem diferenţă de accent în prozodie!