Şi vine-o toamnă îmbrăcată-n toane,
De parcă nu ar fi de-ajuns că vine
Şi-mi intră pe sub piele, cu vagoane
De-nsingurări şi de nelinişti pline.
Şi n-am cum s-o opresc din alergare,
Clepsidra-nghite verile de-o vreme;
Tu nu-mi răspunzi nici azi la întrebare:
De ce secunda,-n pragul toamnei, geme?
Mai şchiopătează câte-un cer albastru-
I-a mai rămas o clipă de plăcere
'Nainte de plecare. Ce dezastru,
E în poemul meu, ce-n toamne piere!
Am mai păstrat în cioburi de oglindă
O rimă într-un vers la ţărm de mare,
Să o aşez pe ritmuri de colindă,
Când sub zăpezi, o taină mai răsare.
Şi am furat o rază de lumină
De la o stea ce moare pentru tine;
Sunt prizonieră-n lacrimă şi vină,
În peisajul toamnei cabotine.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc frumos, Ioan Muntean!
... septemberfest...
Superbă! Mulţumesc frumos!
... sălbăticie cabotină autumnală...
Şi totuşi, ce frumoasă e toamna!!!
... la piciorul... toamnei(?) sau a ceva ce seamănă...
Daaaa, ce coincidenţă!
Am ales imaginea aceasta tot pentru o poezie de toamnă...