Mă, fraţâlor, vă spui una, păţâtă acuma, pe toamnă. Mă pomeni cu nepoată-mea Leta la poartă. Nea Mărine, zâce, vino iute. Îu, Doamne ia-mă, arde!? Nu, zâce, vino! Îmi lăsai treaba, vorba aia, ca să mă duc să-l găsăsc pe omu-său palancă la pământ. Mangă să făcusă de abia-l ridicarăm amândoi de jos, auz’!? Ce-mi vine mie-n minte, zâc: Ia lasă-l să vedem ce face! Când s-o trezî să vadă un’ s-a culcat. Nu, zâce Leta, dacă răceşte ce mă fac!? Tot eu trag, şi îi dedei dreptate. Căzusă în bucătăria de vară şi cine mai prăpădeşte focu’ acuma aci!? Bine, zâc, şi îl luarăm de subsuori şi-l dusărăm în casă.
A doua zî cu cine crez’ că dau nas în nas la Căţaua leşinată!? Cu Ghiţă. Ferchezuit de zâci drace, trăsnea de la o poştă a apă de tauletă. Ei, fi-ţ-ar starea minta a dreacu’, zâc, păi nu am eu ac de cojocu’ tău!? Adică îţi baţi joc de oameni făcuţi gata!? Nu mi ţi-l chem eu pe Sucă să te filmeze cu tilifonu’ ca să vez’ a doua zî ce parfumat eşti!? Ba să te vadă şi o lume-ntreagă!? A dreacu’ invenţie şi Feisbucu’ ăsta! Ia să vez’ cum îţi vine mintea la cap în doi timpi şi trei mişcări... Priceput!? Şi dacă n-ai priceput, tot aia...
Să fiţi iubiţi şi la bună vedere!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri