mi-am înfipt adânc în pământ toiagul
să-mi fie sprijin unic
după ce am dat roată pe cer
și stelele toate deodată m-au luminat
și-am așteptat
o bufniță în zbor tăcut
purta în gheare un șoarece pierdut
degeaba am dorit să-mi cânte-n glas ascuns
și să destrame vrăjite falduri … ea a tăcut
și-am așteptat
un carnaval s-a încins în jur
cu măști și clovni și zâmbete pierdute
un corb stătea în vârful cortului năuc
el a tăcut
și-am așteptat
o geană de lumină s-a ivit
era un soare blând
pe un cer spuzit
și era bine mi-am zis
dar a tăcut
și-am așteptat
și picături de rouă s-au evaporat
un abur dens m-a înconjurat
o adiere a trecut
lumina amiezii n-a tăcut
zgomote multe sau încins
de lănci și scuturi săbii mici
multe dureri sau înălțat
și pacea lină s-a lăsat
și-am așteptat
un vultur gând în joaca lui
să prindă un porumbel speriat a vrut
l-a doborât și l-a iertat
nu știe nimeni ce s-a mai întâmplat
un zeu cât timpul de bătrân
întoarce file neîncetat
file de bronz adevărat
și-am așteptat
firele albe n-au picat
și fața nu s-a îndoliat
o pană ascuțită m-a atins
și viitorul m-a ajuns
și dintr-o dată iată
n-am mai așteptat ….
-->
Răspunsuri
Un poem foarte atractiv, idee clară şi pentru care dau like din suflet!