nopţi cu lună
câte nopţi cu lună n-au trecut prin mine
visând o femeie ca dulcele mierii din fagure,
cu ochii adânci plini de văpăi,
spălaţi cu lacrimile singurătăţii;
ies din aşternuturi stele şi iară se-ascund,
tu dormi ca o leoaică pe-un câmp de linţolii,
aproape de cer îngerii
îţi veghează singurătatea,
femeie cu păr de castan, cu buzele de vişină coaptă,
vorbeşte-mi cu braţele tale,
cu privirile tale căzute dintr-un albastru azur,
vorbeşte-mi cu inima ta rătăcită,
ia-mi sufletul, Memfisto, şi dă-mi gura ei,
să fac din ea otravă a morţii,
dă-mi chinurile tale toate
şi eu ţi le transform în muzici divine,
eşti spitalul meu de amor
în care aş vrea să zac pe crivatul tău de poveste…
vineri, 15 iulie 2016
-->
Răspunsuri
Propun pentru revista Cronos.