Când în liniștea târzie pe a nopții neagră rază
Se-așează. și-o mângâie fulgi cu umede săruturi,
Înalț rugă către Tine, și nu-i ochi în jur să vadă,
Doară timpul ce-și întinde reci și albe așternuturi.
Pune-mi haină de lumină, cum îmbrăcata-I ziua-n alb,
Și-un far aprins și mii de torțe vii ai pus pe cerul nopții,
Sădește-mi florile iubirii, fă-mi sufletul mai cald,
Mai pune-mi îngerul pândar, să nu le fure hoții!
Dă-mi pacea miezului de vară cu câmpul plin de flori
Și tihna serilor de iarnă când la povești,în jurul sobei,
Stăteau bunicii cu nepoții.Pe amintiri nu-mi pune nori,
Blândețea sfinților în glas și har dă-mi, Doamne, vorbei!
Dă-mi bucuria de-a-nvia în toată dimineața,
Când la ferestre îmi atârni perdea din zori și rouă,
Cu rugul asfințitului aprinde-mi cu credință viața
Și fericită fi-voi, Doamne, ca holda-atunci când plouă!
de Nelly Păscălin_05.01.2016
-->
Răspunsuri
Dă-mi bucuria de-a-nvia în toată dimineața,
Când la ferestre îmi atârni perdea din zori și rouă,
Cu rugul asfințitului aprinde-mi cu credință viața
Și fericită fi-voi, Doamne, ca holda-atunci când plouă!
Vă mulțumesc din suflet dle Ioan Muntean