soare de august
soare de august cu sălcii fierbinţi,
căldura bolnavă loveşte în pietre,
vara acesta ne scoate din minţi,
flămândă, căldura se-aşează pe vetre.
visăm numai ploi şi ploile nu-s,
cerul albastru se topeşte sub noi,
dă muntele-n clocot şi vara s-a dus,
tot aşteptând şăgalnice ploi.
ne-am săturat de zile cu soare,
râuri de timp urzit la crucea verii,
să vină anotimpul de răcoare,
curgând pe lângă noi în buza serii.
se face iarăşi seară şi zările se-nchid,
nopţile-s surde, nimic nu mai aud,
îmi pare că plutesc peste ceva lichid,
ca păsările peste polul sud.
vineri, 5 august 2016
-->
Răspunsuri
Ce poem minunat!
Păcat că e atâta căldură...