Pe aripa apusului purpurie,
când plouă gândul iar scrie,
Blîndul frig în suflet se furișează,
privirea ta caldă mă veghează.
Pe drumul toamnei desfrunzit,
mulți nori negri repede au venit,
Amurgul se ascunde printre ramuri,
strălucește ploaia pe geamuri,
Toamna-mi toarnă în suflet tăcere,
ascund toate clipele ploii în uitare,
Dezmierd cu sufletul altă carte,
rătăcesc frunzele într-o rece noapte.
Frigul își leapădă repede veșmîntul,
ploaia își frutură peste noi ropotul,
În clipele toamnei adesea mă plimb,
privesc pe geam, haina o schimb.
-->
Răspunsuri