Două frunze gălbioare,
Cu basmale ruginii,
Zboară prin livezi și vii,
Căutând un strop de soare.
Cum pluteau peste o apă,
Animate de un vânt,
Una cade pe pământ,
Alta cizmulița-și scapă,
Într-o baltă pustiită
De ștrengarul Brumărel;
A pierdut și-un ciorăpel,
Și șoptește necăjită:
”Rogu-te toamnă, ia seama,
Strigă-ți vântul căci e rău,
Mi-a rămas colo,-n dudău,
Ciorăpelul de la mama!”
Cu un moț zburlit în creștet,
Un scaiete a foșnit,
A oftat și a scrâșnit,
Când văzu câmpul că-i veșted.
Trece ziua flagelată,
Mai mică, cu guturai…
Eu văd toamna ca un Rai,
O pictură pastelată.
https://worldliterarymagazine.wordpress.com/2020/10/23/toamna-pastelata-autor-aurora-luchian/
-->
Răspunsuri