Uite-mi sufletul...
autor: Mihai Katin
voce: Florin Alexandru Stana
Postările lui Florin Alexandru Stana (50)
Filtrează după
Hristos a Înviat!
La Mulți Ani, Maria!
Multă sănătate, Maria!
Sonet
autor: Panait Cerna
voce: Florin Alexandru Stana
Sonet
De cum mă simt sub ochii tăi, măreţii,
Şi patimi, şi dureri adorm deodată;
Ca cel dintîi surîs al dimineţii,
Aşa îmi simt fiinţa de curată…,
Şi-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieţii
O muzică ce umple lumea toată:
E cîntecul ce-l auzeau odată
Pitagora seninul şi poeţii.
Deodată-mi spui ceva în stinse şoapte
Se umplu ochii mei şi-ai tăi de noapte.
Cu noi aleargă, vîjîie pămîntul.
Şi-aş vrea să mă destrame-atunci furtuna,
Să ne cufunde-n tot – să fim totuna
Cu flacăra, cu sunetul, cu vîntul…
Femeia cu degetele reci
autor: Gabriela Mimi Boroianu
voce: Florin Alexandru Stana
Dintre sute de catarge
autor: Mihai Eminescu
voce: Florin Alexandru Stana
Despărțire
autor: Radu Stanca
voce: Florin Alexandru Stana
Despărțire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) şi veşnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra şi vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.
Trişti, vom cunoaşte ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga şi-n dreapta trecătorii,
Mai morţi ca morţii, singuri şi fără remuşcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
Săruturile noastre cu flăcările lor
N-or să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetişor,
N-or să se mai înalțe căzând mereu spre astre.
Ca nişte ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte şi vom privi la chipul
Iubirii care cade şovăitor în noi
Cum dintr-un ţărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.
Dar liniștea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Și singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescăruşul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe…
Ți-am spus vreodată?
autor: Ioan Muntean
voce: Florin Alexandru Stana
Lacrima de dor
autor: Constantin Bidulescu
voce: Florin Alexandru Stana
Tangou cu final neașteptat
autor: Nicolae Doftoreanu
voce: Florin Alexandru Stana
Pe vremuri,
Când credeam în tot,
Fiind un copil naiv necopt,
Ce...cu ardoare,
Dorea a fi eliberat
Din ghiara inocenţei sfidătoare,
Convins c-atunci, imediat,
Îşi va primi tributul aşteptat...
Şi că va creşte mare,
Pot spune că...M-am înşelat!
Deoarece n-a fost adevărat!
Şi nu aşa s-a întâmplat!
Am renunţat în clipa-n care am aflat ce-ndură
Un mare om la noi...și m-am umplut de ură,
Pe care şi-azi încearcă-n mod constant
Să o elimine din viaţă ne’ncetat
... MAMA natură,
Cea care ne-a suflat IUBIREA-n faţă,
Când...ne-am născut şi ne-a-nzestrat cu viaţă,
Cea de la care-am învaţat în primul rând,
Că toţi împărtăşim la început...acelaşi gând!
Dar vine-o vreme-n care asta nu contează!
Trebuie spus secretul... chiar dacă întristează,
Altfel constaţi cât sunt de volatile
Dorinţele ce îndemnau abile,
Să mergem toţi cu ele spre abis,
Când asta nu era pemis de mamă
Nici în vis!
Nici în vis!
Chiar,...dacă,poate că la început,
Atunci când mărul otrăvit ne-a ispitit,...
Ne-am fi dorit!
Nu am uitat cum mai demult
Ni s-a întins necontenit...momeala
Din care plictiseala nemuririi s-a desprins!
Dar astăzi,
fiind atins de pronie,...
Mă DAU prins!
Tot restul înţelegerii...s-a-nchis,
Deoarece tăticul timp îşi cere înapoi simţirea
Când a văzut că nu i-am înţeles menirea!
Vrând să-i restitui nimbul Anilor Pierduţi
În schimbul celor încă nenăscuţi,
Atunci...constat, că ce mi-a dat Natura
A fost doar spre-a-mi închide gura,
La vremea pâlpâirii de-nceput,
Când, rezervat,
fiind nou născut speriat,
Speram,făcând constant scandal real,
C-o să-l forţez să-mi dea control total,.
La un final neaşteptat,
Dar am uitat...
Că nu pot să prevăd nimic
Aşa precum puteam,
Când eram...mic
La Mulți Ani!
Un An Nou, 2021, mai bun!
Arhimede și soldatul
autor: Radu Stanca
voce: Florin Alexandru Stana
editare videoclip: Lucian Dumbravă
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaş viclean! Şi nici să nu te-nşele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării şi nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplineşte sânul, mingea, vasul.
Şi-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greşeală.
Şi chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esenţa lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici şi melci desfăşură spirale.
Cerescul cerb le poartă sus în coarne.
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
În forma lor tot cosmosul încape.
Priveşte-le, nebunule, de-aproape!
Zadarnic te-nvârteşti pe lângă poartă ;
Cât timp problema mea rămâne moartă,
Cât mă frământ să-i aflu dezlegarea
Nu-ţi părăsesc, fii sigur, închisoarea.
Căci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,
Înconjurat de cercurile mele,
Fie că dorm pe prund, ori blăni de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber!
ultima
autor: Paul Rotaru
voce: Florin Alexandru Stana
La mulți ani, România mea dragă!
autor: Dumitru Ichim
voce: Florin Alexandru Stana
Balada păsării cu cer senin pe aripi
autor: Mircea Florin Caracaș
voce: Florin Alexandru Stana
editare videoclip: Adrian Păpăruz
O pasăre trecea în zbor şi ar fi vrut să se oprească.
Purta pe aripi cer senin şi ar fi vrut să-l dăruiască,
Purta pe aripi primăveri şi foc de soare în pene.
O pasăre trecea în zbor, rotindu-se alene.
Dar, iată că un pom zări
Se-apropie şi-i ciripi:
-Tu, pomul meu însingurat,
Pe creanga-ţi dacă m-oi lăsa
Din visul cel înmiresmat
Tot farmecul eu îţi voi da
Pe ramuri îţi voi pune flori
Şi cer senin pe creanga-ţi verde
Iar cântul meu cu dulci fiori
În noapte o să te dezmierde.
Răspunse pomul:
-Ce-mi trebuie mie cer senin,
Să vină norii să mi-l fure?
Şi pentru ce să fiu eu plin
De-a primăverii floare?
Să vină fluturii în roi
Atraşi de dorul mierii?
Nicicând să mă gândesc nu voi
Visări şi basme, reverii,
Când eu aş vrea să dorm.
Iar dacă vrei cerinţa mea:
Ştii tu să îngrijeşiti un pom?
Căci cine-ar face-o ar putea
Şi cioară ca să fie !
Iar pasărea se-ndepărtă
Pe bolta cea cerească
Purta pe aripi cer senin
Si- ar fi putut să-l dăruiască !...
Ce te legeni?...
autor: Mihai Eminescu
voce: Florin Alexandru Stana
Dorina Pop - Poezii
voce: Florin Alexandru Stana
Aveți idee dacă s-au aprins
Pleiadele de stele în mormânt
Și dacă universul necuprins
A reușit să intre în cuvânt?
Aveți idee ce lumini se sting
La marginea poemului tăcut
Și câte vise,-n treacăt, mai ating
În dorul meu etern necunoscut?
Aveți idee câte amintiri
La soclul poeziei am depus
Și, fără să mă pierd în străluciri,
M-au învățat să le arunc în sus?
Aveți idee unde a rămas
Amprenta dulce-a sufletului meu
Și dacă respirarea fără glas
Mai poate afirma vreun apogeu?
Acum, mă oglindesc în propriul vad...
Pe margini de abis mă reculeg.
De aș putea măcar puțin să cad
Și simfonia morții să-nțeleg...!
Dar ce alean de viață m-a răpit
În volbura dorinței de a scrie!
Aveți idee dacă am murit
Sau încă respirăm în poezie?
Uite-mi sufletul!
autor: Mihai Katin
voce: Florin Alexandru Stana
Omule drag
autor: Irina Lucia Mihalca
voce: Florin Alexandru Stana
Omule drag
Cel mai simplu mod de a străbate un drum
nu are legătură
cu cel de alături sau cu mine,
nu are legătură
cu aşteptările unora, altora,
nu are legătură
cu lumea exterioară.
Fără prognoze de cer senin sau de furtună,
fără petale presărate,
fără popasuri ştiute din loc în loc,
fără nimic stabilit,
singur porneşti
cu zâmbetul pe buze.
Ce pierzi, ce câştigi?!
O nouă luptă
şi o poveste necunoscută.
Priveşte-ţi steaua pe cer! O vezi?
E destul de uşor s-o faci,
e destul de uşor
să porneşti
în călătoria dorită
chiar din acest moment.
Un vis, un gând,
un singur pas
şi, doar, încrederea în tine!
- Hai, omule drag, porneşte!
Semnul puterii e
cicatricea, abia închisă,
a rănilor din suflet.
-->