Aveți idee dacă s-au aprins
Pleiadele de stele în mormânt
Și dacă universul necuprins
A reușit să intre în cuvânt?
Aveți idee ce lumini se sting
La marginea poemului tăcut
Și câte vise,-n treacăt, mai ating
În dorul meu etern necunoscut?
Aveți idee câte amintiri
La soclul poeziei am depus
Și, fără să mă pierd în străluciri,
M-au învățat să le arunc în sus?
Aveți idee unde a rămas
Amprenta dulce-a sufletului meu
Și dacă respirarea fără glas
Mai poate afirma vreun apogeu?
Acum, mă oglindesc în propriul vad...
Pe margini de abis mă reculeg.
De aș putea măcar puțin să cad
Și simfonia morții să-nțeleg...!
Dar ce alean de viață m-a răpit
În volbura dorinței de a scrie!
Aveți idee dacă am murit
Sau încă respirăm în poezie?
-->
Comentarii
Mulțumesc foarte mult, Maria!
Mulțumesc foarte mult, Lenuș!
Felicitări!
Frumusețea imaginilor poetice și a sensurilor dincolo de ele, ne face bine la suflet. Un tumult de sentimente și emoții amestecate. O exprimare a sentimentelor, gândurilor, o linie bine definită cu firave indicații ce pătrunde în adâncul oricărui cititor.
Toată admirația!
Aveți idee cât de mare este bucuria mea?
Cu multă plăcere, domnule Rotaru!