Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty
soarele pată de sânge
înroșește tot orizontul spre casă ultima redută
exilat pe muchia de cuțit a disperării
îl înțeleg pe Cioran din scorță-n scoarță
aproape că nu mai am nevoie să-l (re)citesc
aproape că nu mai
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!