Cu inima deschisă
respir culoare.

Sunt o pasăre care își deschide aripile în zori,
fără ceruri prea înalte, fără margini.

Fiecare inspirație e un salt în necunoscut,
o explozie caldă de bucurie pură
care îmi inundă gândurile și alungă orice umbră.

Absor

Cu inima deschisă și curată,
respir adânc tot ceea ce iubesc,
în fiecare dimineață binecuvântată,
cu recunoștință mă trezesc.

Cu gândul colorat, o binecuvântare,
ce curge lin prin suflet și prin vene,
lumina și culoarea prinde viață
în această frumoasă di

(medicament natural și fără costuri)😉

Toamna își urmează drumul,
se apropie-ncet de iarnă
doar sufletul este un învingător
rămânând veșnic-n primăvară.
Vindecarea nu-i un simplu scut,
ci un izvor ce curge spre lumină,
când dăruiești din tot ce ai trăit
spe

...lumina din gări mai diferite

În ceasul când amurgul se destramă
și pașii noștri caută cărări mai luminate,
lăsăm în urmă zgomotul și teama,
pierduți în mii și mii de alte trăiri frumoase.

Poate într-o seară vom fi lumină
pentru acei ce ne-au iubit

24. (poezie, cybersonet)

~ ciclul amurgul de catifea ~

trepte către somnul pământului

24. (poezie, cybersonet)

~ ciclul amurgul de catifea ~

trepte către somnul pământului

24. (cybersonet)

~ femeia-crizantemă ~

„Oricine poate iubi în miezul verii, când carnea este ieftină și caldă. Eu am ales să înfloresc în frig, transformând fiecare atingere într-o execuție blândă.”

24. (poezie, sonet)

~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~

volumul II: Octombrie (Bruma de Oțel)

Motto Anonim: „Când octombrie îmbracă pământul în aramă, dragostea nu mai numără anii, ci doar pașii făcuți în doi.”

O simetrie vie, c-un dans multicolor,
ea își desenează destinul integru.
În minte-are vectori și linii trasate,
dar sufletul-i arde în pânze pictate.

Gândește în cifre, în legi și-n structuri,
dar simte în mii de nuanțe și tușuri.
O zi e o pânză perfect

Rămâi același cântec, un poem ce curge-n tine,
o dâră de lumină într-o lume de suspine,
anii trec ca o umbră și se pierd în mări de ceață,
tu păstrează-ți acordul ce-ți dă vieții sens.

Când zgomotul din juru-ți vrea credința
să-ți răstoarne, iar ier

23. (cybertango)

~ rime de tango ~

„Oricine poate iubi în miezul verii, când carnea este ieftină și caldă. Eu am ales să înfloresc în frig, transformând fiecare atingere într-o execuție blândă.”

Trecut-au peste noi atâția ani și fapte...

Sunt prea puține versuri și file într-o carte
să poată să cuprindă tot ce ne-a unit.

Am îmblânzit și versul, în partea stângă bate,
îl simt cum îți pictează chipul scriind.

Și ce-mi place: E să te-văd râzân

23. (poezie, cybersonet)

~ ciclul amurgul de catifea ~

trepte către somnul pământului

23. (poezie, cybersonet)

~ ciclul amurgul de catifea ~

trepte către somnul pământului

Pe rafturi strânse-n linii de trecut,
Se-așază viața-n praf de nostalgie,
Pe etajera mea cu multe amintiri
Un univers întreg de mărturie.

Copilăria-i într-o scoică ca o perlă mică,
Ce încă mai păstrează glas de mare,
Iar tinerețea, ca o floare înflorită,

23. (cybersonet)

~ femeia-crizantemă ~

„Oricine poate iubi în miezul verii, când carnea este ieftină și caldă. Eu am ales să înfloresc în frig, transformând fiecare atingere într-o execuție blândă.”

23. (poezie, sonet)

~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~

volumul II: Octombrie (Bruma de Oțel)

Motto Anonim: „Când octombrie îmbracă pământul în aramă, dragostea nu mai numără anii, ci doar pașii făcuți în doi.”

22. (cybertango)

~ rime de tango ~

„Oricine poate iubi în miezul verii, când carnea este ieftină și caldă. Eu am ales să înfloresc în frig, transformând fiecare atingere într-o execuție blândă.”

22. (poezie, cybersonet)

~ ciclul amurgul de catifea ~

trepte către somnul pământului

22. (poezie, cybersonet)

~ ciclul amurgul de catifea ~

trepte către somnul pământului