11. (poezie, cybersonet)
amurg (14)
07. (poezie, cybersonet)
05. (poezie, cybersonet)
04. (poezie, cybersonet)
12. (poezie, cybersonet)
În amurg
se- aude trombonul cum sună,
Pe cer ,
într-o cale cu stele, apar luciri de lună,
Te strâng în braţe,
şi-a tale podoabe
Le simt la piept!
Plăceri se-aprind în mine,
Aceleaşi sentimente
simt şi la tine!
Simt miros de mărgărint
Ochii tăi se miscă vii,
Se scurge fără rost această vară,
tu încă mai visezi că suntem amândoi,
dar amintirile încep să moară
pe malul râului, sub plopii tot mai goi.
Rafalele de vânt, dezlănțuite,
alungă frunzele căzute din castani
sub băncile-ncărcate cu ispite,
rămase-n neuitar
M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge,
Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge,
Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze,
Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,
Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri,
Să-mi
Din trupul nopții mi-am desprins sărutul
Cu gust de alge și de meteori,
Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul,
Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.
Pe buze reci de ploi și așteptare,
Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac,
Un roi de frunze întomnarea are,
Îmi ești
Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,
Din suflet și-a făcut o promenadă,
Și zbuciumate-n vechea escapadă,
Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.
Mai am un strop de viață în pocal,
Deasupra-i se ridică lent veninul,
Amară e licoarea, ca pelinul –
O dau pe gât
Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,
Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,
Sub ceru-avid de raze sucombă adierea
Zefirului iubirii-n abisul benevol.
Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,
Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.
Pe-
Azi fumăm țigara vieții-n profunzime, pân` la muc
Și jucăm, pe-o nouă gheață, cu același jalnic puc.
De sub mantia candorii, prăbușiți drept în Infern,
Devenim plebei cu ziua-n al fantasmelor concern.
Pe genunchii decăderii, amorțiți în tristul somn,
Mur
Mai lasă-mă să-Ți fiu un albatros,
Ce-Ți pune-n tihnă marea la picioare,
Iar țipătu-mi febril, de vânturi ros,
Sub un torent de nori să se pogoare!
Pe cerul sur să-Ți scriu un legământ,
Cu sângele amurgului să-l perii,
În univers, renască un pământ,
Nerăvă
Neînţeleasa ploaie
Prin picuri de ploaie amurgul
scutură petalele florilor de prun, pe ramuri
copacul suspinului* îşi poartă uşor mâţişorii.
Neînţeleasa ploaie, prin argintul nopţii,
despică umbrele iubirii-culori,
vârtej de imagini silabe spaţii cuvinte
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!