navigare
amurg (9)
În amurg
se- aude trombonul cum sună,
Pe cer ,
într-o cale cu stele, apar luciri de lună,
Te strâng în braţe,
şi-a tale podoabe
Le simt la piept!
Plăceri se-aprind în mine,
Aceleaşi sentimente
simt şi la tine!
Simt miros de mărgărint
Ochii tăi se miscă vii,
Se scurge fără rost această vară,
tu încă mai visezi că suntem amândoi,
dar amintirile încep să moară
pe malul râului, sub plopii tot mai goi.
Rafalele de vânt, dezlănțuite,
alungă frunzele căzute din castani
sub băncile-ncărcate cu ispite,
rămase-n neuitar
M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge,
Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge,
Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze,
Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,
Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri,
Să-mi
Din trupul nopții mi-am desprins sărutul
Cu gust de alge și de meteori,
Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul,
Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.
Pe buze reci de ploi și așteptare,
Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac,
Un roi de frunze întomnarea are,
Îmi ești
Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,
Din suflet și-a făcut o promenadă,
Și zbuciumate-n vechea escapadă,
Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.
Mai am un strop de viață în pocal,
Deasupra-i se ridică lent veninul,
Amară e licoarea, ca pelinul –
O dau pe gât
Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,
Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,
Sub ceru-avid de raze sucombă adierea
Zefirului iubirii-n abisul benevol.
Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,
Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.
Pe-
Azi fumăm țigara vieții-n profunzime, pân` la muc
Și jucăm, pe-o nouă gheață, cu același jalnic puc.
De sub mantia candorii, prăbușiți drept în Infern,
Devenim plebei cu ziua-n al fantasmelor concern.
Pe genunchii decăderii, amorțiți în tristul somn,
Mur
Mai lasă-mă să-Ți fiu un albatros,
Ce-Ți pune-n tihnă marea la picioare,
Iar țipătu-mi febril, de vânturi ros,
Sub un torent de nori să se pogoare!
Pe cerul sur să-Ți scriu un legământ,
Cu sângele amurgului să-l perii,
În univers, renască un pământ,
Nerăvă
Neînţeleasa ploaie
Prin picuri de ploaie amurgul
scutură petalele florilor de prun, pe ramuri
copacul suspinului* îşi poartă uşor mâţişorii.
Neînţeleasa ploaie, prin argintul nopţii,
despică umbrele iubirii-culori,
vârtej de imagini silabe spaţii cuvinte
31. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
aurore…
31. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
aurore…
Lângă foc
Se întoarce pe stradă altă noapte ușor, Printre ani vă spun "La mulți ani! în zori, De iernile copilăriei îmi este mereu dor, Bat vânturile înghețate la geam deseiori Câteodată focul în sobă liniștit mai tace Un fulg de zăpadă care este pe…
Citeste mai mult…Frigul iernii Glosă
Pe Cerul iernii Soarele nu mai răsare, Atinge iar Pământul o mână înghețată,Dar pe stradă multă zăpadă iar apare, Și vântul printre troiene mai tare cântă, Cerul iernii este printare fulgi ci stele, Dar în curte vântul înghețat acum vine,Ninge…
Citeste mai mult…Altă zi se iarnă
Fulgii de zăpadă mă ating bine pe față,O rază de Soare fulgii iar îi dezgheață,Merg prin zăpada care este pe cărare,Dar frigul iernii este deseori mai mare,Iarna îmi înțelege și gândurile mai bine, Dar fulgii de zăpadă sunt și lângă mine. Dansează…
Citeste mai mult…Povestea altei ierni
Zăpada cade peste copacul din grădină,Altă zăpadă mare peste toate o să vină Stăm iar și lângă focul care mă privește Pe strada atinsă de vânt zăpadă crește. Sunt lângă sobă dar nu simt frigul iernii,Mă cheamă la somn iar căldura pernii,Vântul…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!