27. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
pădurea adormită (cybersonet CDXCVIII)
liniștea după viscol
după viscol pădurea e o adormită
cu brațele-ncremenite-n jurul gâtului
povara de nea o apasă-ncet pomului
într-o beznă albă stranie
viscol (12)
23. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
viscol subţire (cybersonet CDXCI)
accente de absurd blând
se-agită zorii-n vânt ca niște scrisori
și-un viscol subțire sprinten ca o glumă
îți flutură eșarfa-i fină peste humă
de parcă-ar vrea
16. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
cina cu viscolul (cybersonet CDLXXVI)
vântul urlă în amurg
în amurg viscolul un oaspete turbat
sfarmă nămeţii cu un urlet sâcâitor
suge din horn un suspin lung gemător
şi bate-n geamuri cu pum
16. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
cina cu viscolul (cybersonet CDLXXVI)
vântul urlă în amurg
în amurg viscolul un oaspete turbat
sfarmă nămeţii cu un urlet sâcâitor
suge din horn un suspin lung gemător
şi bate-n geamuri cu pum
13. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
dimineaţa (cybersonet CDLXXI)
vânt rece şi viscol
viscolul vine-n zori cu fruntea grea
pe uliți goale-și strigă-n vânt cununa
și spulberă sec prin aer furtuna
lăsând în urmă rea doar tăcerea
13. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
dimineaţa (cybersonet CDLXXI)
vânt rece şi viscol
viscolul vine-n zori cu fruntea grea
pe uliți goale-și strigă-n vânt cununa
și spulberă sec prin aer furtuna
lăsând în urmă rea doar tăcerea
25. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
viscolul devorează tăcerile nopţii (cybersonet CDXXXVIII)
când noaptea-ncepe-a scurge ceasuri întrerupte
un viscol scurt răsare dintre umbre mute
și-nvârte fulgi stri
A tivit iarna fulgii de nea cu stropii de ploaie
ţinând strâns de pânza ceţii şi de satârul viscolului
norii s-au rezemat de speteaza cerului
s-au spart ca nişte baloane şi-au stropit ca
nişte sticle de şampanie pe bucăţica de Univers de
deasupra no
În suflet e viscol și aprig mai ninge.
Mă mint că în mine e soare mereu,
Mai chinui un zâmbet, nostalgicul frige,
Cu scâncet un plânset zvâcnește în puseu.
Împart din iubire cu zorii-o bucată.
Cu lacrimi datoare rămân nopților,
Mă-mpresură gânduri, în
Un pic din văzul lui Dumnezeu s-a oprit
pe Mănăstirea Sfânta Ana şi vede
cum sveterul iernii a îmbrăcat-o,
şi viscolul îi încheie nasturii şi-i aranjează gulerul
sub soarele ascuns de spargerea norilor.
Îi ascultă fluieratul poveştilor,
cum fumul din burla
Cinsteşte-mă iubito cu-n pahar;
Afară noptea-n viscol se avântă
Şi dacă ai, să-mi dai şi-un felinar,
Să pot ghici cumva, poteca strâmtă.
Venind prin codru, am întâlnit un om,
Purtând pe el o haină cenuşie
Se odihnea sub creanga unui p
Aerul este înţepat de ger,
fulgii albi alunecă-n eter,
ei s-au apucat de colorat
când norii cerului s-au împrăştiat,
pomii, copacii goliţi de frunze,
soarele nu-şi arată ale sale raze.
Razele soarelui s-au ascuns,
pentru că zăpada albă le-a uns
cu gerul isca
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 11
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!