În suflet e viscol și aprig mai ninge.
Mă mint că în mine e soare mereu,
Mai chinui un zâmbet, nostalgicul frige,
Cu scâncet un plânset zvâcnește în puseu.
Împart din iubire cu zorii-o bucată.
Cu lacrimi datoare rămân nopților,
Mă-mpresură gânduri, în fugă vin, gloată,
Retează din aripi și frâng albul zbor.
Cu dulcea lui miere un rând de scrisoare
Iarna-ndulcește, un dor mai alină.
Mă mint că e soare; de-atâta umblare
Prin vise miroase a uitare și-a vină.
Veronica Șerban
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Când iarna în curte pe furiș a venit ,Sufletul meu a fost pe deplin fericit, Credeam că iar faci înghețate glume Și apoi pleci grăbită departe în lume. Mi-am pregătit mai bine acum cojocul ,Dar am înțeles al iernii foarte bine jocul,Acum merg mai…
Citeste mai mult…M-am săturat de frigul iernii acum afară,Albul înghețat mai bine mă înconjoară, Vântul viclean al iernii își făce un cojoc, Îmi place foarte mult al vântul rece joc. Dar nu mai sunt supărată că este frig,Așa este iarna când timpul este aprig, În…
Citeste mai mult…Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Mulțumesc domnule, Mihai Ștefan Arsene, pentru aprecierea versurilor!