În haine albe și cu o inimă curată,
ea se așază pe o margine de clipă, acolo unde muntele
se scaldă în lumina mistică a unei nopți cu lună plină,
în liniștea nopții aerul curat și tăios
îi umple plămânii cu o prospețime uitată.

Sub mantia argintie

https://radualinbalaj.wordpress.com/2026/11/01/star-trek-enterprise-ajungem-mari-bolta-fermecata-loja-sf-ladislau/

Un sfârșit răcoros, dar nu foarte, de Octombrie 2026, cu zile în care soarele și-a domolit tot mai mult razele, cu ploițe scurte care pe

Acel „trebuie” pe care ni l-am ”cusut” pe suflet
ca o armură, începe, încet, să se destrame.
Nu trebuie să fim puternici mereu,
iar în această îngăduință se ascunde,
de fapt, prima zi de libertate.

Asează-ți armura la marginea patului.
Lasă umerii să

01. (poezie, sonet)

~ Arhitectura penumbrei ~

volumul III: Sonete de noiembrie

Motto : „Când natura intră în agonie, o confesiune senzorială de o intensitate rară devine scutul suprem împotriva crivățului.”

30. (cybersonet)

~ femeia-crizantemă ~

„Oricine poate iubi în miezul verii, când carnea este ieftină și caldă. Eu am ales să înfloresc în frig, transformând fiecare atingere într-o execuție blândă.”

Promit să fiu frunză, râu,
promit să fiu vânt, cer, ploaie
promit să fiu foc, iubire, respect,
promit să fiu zâmbet, soare,
promit să fiu chiar și un nor tăcut,
promit să fiu înțelept,
promit să fiu pace,
în lumea mea.

Lumea înconjurătoare, oric

30. (cyberproză, jurnalism, aurointerviu)

~ Arhipeleagurile sinelui ~

Interviuri închipuite cu uneltele timpului, ale umbrei și ale memoriei

Regină a pelerinilor şi al sufletelor,
înveșmântezi
în povești tăcerea, pășești
în noaptea dintre octombrie și noiembrie
ca o binecuvântare, presărând zâmbete argintii
peste amulete și talismane
transformând orice umbră întunecată
într-o promisiune de vind

În colțul buzelor, o umbră blândă refuză să fie plâns sau bucurie oarbă.
Acolo s-a născut el, zâmbetul-călărețului desculț,
un rebel descătușat de precizia ceasornicului, privind în ochi bătrânul timp,
fără teamă, de pe calul său sălbatic.

„Te-am pri

Când sufletul miroase a libertate,
gravitația își pierde sensul.
Te desprinzi de țărmul vechilor frici,
gata să devii una cu orizontul.

Nu mai există margini,
ci doar o întindere nesfârșită de apă și cer,
unde valurile sunt trepte,
iar vântul îți d

Astăzi sunt o femeie oarecare prin mulțime,
pășind prin toamna de afară
cu o explozie de primăvară-n suflet
și un zâmbet larg,
gata să dăruiesc fiecărui trecător,
flori și lumină…

Merg dansând ușor,
pașii mei nu mai numără clipele,
împrăștie frunzele de pe

Eseuri redesenate în haine de lumină și umbră, unde fiecare etapă a vieții devine un poem în mișcare.

Noi nu trăim ani, ci dansăm anotimpuri, suntem o coregrafie de praf de stele și dorințe, o suită de mișcări dictate de o muzică nevăzută, care încep

Ea nu înflorește în pământ sau humă,
Ci în amiaza pură, de clepsidre,
Când timpul, strâns din fire de lumină,
Se prăbușește-n cuburi și octaedre.

O petală-i o spirală de vectori lucizi,
O alta-i un triunghi ce urcă-n stele,
Iar ochii ei sunt doi cil

24. (poezie, cyberpoem, cyberproză, cybereseu)

~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~

Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte

Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilo

...lumina din gări mai diferite

În ceasul când amurgul se destramă
și pașii noștri caută cărări mai luminate,
lăsăm în urmă zgomotul și teama,
pierduți în mii și mii de alte trăiri frumoase.

Poate într-o seară vom fi lumină
pentru acei ce ne-au iubit

(medicament natural și fără costuri)😉

Toamna își urmează drumul,
se apropie-ncet de iarnă
doar sufletul este un învingător
rămânând veșnic-n primăvară.
Vindecarea nu-i un simplu scut,
ci un izvor ce curge spre lumină,
când dăruiești din tot ce ai trăit
spe

Cu inima deschisă
respir culoare.

Sunt o pasăre care își deschide aripile în zori,
fără ceruri prea înalte, fără margini.

Fiecare inspirație e un salt în necunoscut,
o explozie caldă de bucurie pură
care îmi inundă gândurile și alungă orice umbră.

Absor

Cu inima deschisă și curată,
respir adânc tot ceea ce iubesc,
în fiecare dimineață binecuvântată,
cu recunoștință mă trezesc.

Cu gândul colorat, o binecuvântare,
ce curge lin prin suflet și prin vene,
lumina și culoarea prinde viață
în această frumoasă di

24. (poezie, sonet)

~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~

volumul II: Octombrie (Bruma de Oțel)

Motto Anonim: „Când octombrie îmbracă pământul în aramă, dragostea nu mai numără anii, ci doar pașii făcuți în doi.”

23. (poezie, cybersonet)

~ ciclul amurgul de catifea ~

trepte către somnul pământului