10. (poezie, cybersonet)

09. (poezie, cybersonet)

08. (poezie, cybersonet)

Jocuri de cuvinte - toamnă

(geografie lingvistică)

Cuvântul toamnă în câteva limbi

Bună ziua! La 23 septembrie vine toamna... Așa că... aveți un....

Cadou: Jocuri de cuvinte – toamnă

https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/09/jocuri-de-cuvinte-toam

Jocuri de cuvinte – toamnă 

          (geografie lingvistică)

          Toamnă

          Moto 1: „Te întreabă toamna, ce ai lucrat vara.” (proverb românesc)

          Moto 2: „Iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură in ulei, iar t

Sub pleoapa toamnei murmură gorunii,

Îşi dau bineţe păsări călătoare,

Iar ceru-şi prinde-un nor la cingătoare

(Pe gardul casei moţăie petunii).

Cu voal de-aramă, codrii şi ogoare

Se-nfăşură, în aşteptarea lunii –

Se-nghesuie printre zăplazuri unii,

Ce sper

Vântul, rătăcit târziu pe deal,

mătura poteca-ntortochiată,

un amurg de toamnă ireal

dezlega enigma dintr-odată.

Din trecutul ce părea lăsat

la o margine de gând precară

ajungeau pe umbre de păcat

amintiri în cântec de vioară.

Desfăcute-n ritm de triolet,

r

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta rămasă din nou redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n tavan,

aduși dintr-o veche poveste res

Nopțile de toamnă vin pe o cărare
rătăcită-n visul dintr-un gând uitat
printre jertfe false din chemări bizare
răscolite-n vară de un vechi păcat.

Se aud adesea-n vorbe născocite
de amante-ntoarse, fără pașaport,
să ajungă-n taină, pe cărări fer

Se lasă toamna încă aşteptată,
părerile de rău se-ntorc pe rând,
pe-o margine de clipă-ntârziată
la ușa gândului ajung dansând.
Și mă cuprind regrete nedorite,
fără să știu de am greșit cumva
când dorurile-n straie de ispite
visau adânc pe nori de mucava.

Refrene din cântări de altădată       

revin din nou în parcul regăsit,      

decorul toamnei pare adormit

lângă o margine de timp uitată.

Fanfara se aude mai aproape,

m-așez pe bancă și ascult tăcut

un vals care ajunge din trecut

pe lacrima ivită între pl

Ah, cum se-adună anii peste noi,
venind cu amintiri necenzurate!...
Privesc prin ceața vremii înapoi,
mă pierd în umbra clipelor ratate.

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –
poate ajung să înțeleg mai bine...
Mureau în toamnă zilele senine,
plecai târ

Vara obosită a plecat spre seară
într-o zi senină, fără paşaport,
când, pe ocolite, apăruse-n gară
trenul neuitări izgonit din port.

A lăsat în urmă toamna revenită
cu un vânt sihastru rece și tăios
și buluc de frunze, fără recuzită,
pe ulița strâmtă

Zăream în rama de oglindă

cum clipele ajung dansând

cu amintiri să mă cuprindă

când orele se scurg pe rând.

Bătea şi ceasul de pe masă

un ritm perfect, ameţitor,

pe gândurile stând să ţeasă

poveşti desprinse din decor.

Dar vraja clipelor senine

deodată se r

Începutul cercului

Toamna,

început şi sfârşit!...

Dacă,

iarna,

de îngheţ te-ai ferit,

primăvara,

ai înflorit,

vara,

te-ai copt,

dar nu te-ai topit,

toamna,

poţi culege tot

ce ai crescut,

să ai energie

pentru alt început.

Poezia dă titlul volumului recent apărut, an

Toamna-mi scârțâie la poartă
Mai tristă ca altă dată.
-Bată-te, Domnul, te bată,
Tu ești pacoste curată!

Ce mai vrei? Din ce-am avut
Ți-am dat tot anul trecut.
Nu mai știu din vise câte,
Bucurii, iubire, un munte

Și, ca să nu pierzi ceva,
Am pus tot într-o ba

Pogoară toamna peste glie, tunând în marşu-i triumfal;

O lacrimă-şi transportă sarea dinspre amonte spre aval.

Natura iarăşi se îmbracă în haina-i trendy de brocart;

În mine zboară pescăruşii, aterizând cu ţipăt spart.

Un rest de soare adnotează pe fru

Octombrie, luna buclucaşă a toamnei în care vremea bună se joacă de-a v-aţi ascunselea cu vremea rea, ajunsese pe la jumătatea ei. În timp ce la televizor se anunţau noutăţile despre desfăşurarea sărbătorii Sfânta Paraschiva, toamna intrase pe străzi

Timpul este miel şi călău

Spintecă cu sete blândele toamne,

Destinul necordial suflă ca un alizeu.

Și-mi frânge ramurile fine...

Lumina mi-este vis sfios de vară

Cu frunze şi muguri de vânt,

Plesnind într-o toamnă amară

Ce n-aş da să o nasc în cuvânt.

Cli

Ploaia îmi bate la fereastră,
cu firave degete de toamnă,
iluzii de pe-o frunză albastră,
la nostalgie mă condamnă.

Plătesc tribut acestui dor hai-hui,
nu-i nimeni să mă absolve de ploi.
Curg cu mirare dintr-un cer amărui,
opreşte-le tu, înainte să