18. (cyberpoeme, cyberproze)

~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~

Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist

Septembrie: „Mecanica Chihlimbarului” 18

18. (cyberpoeme, cyberproze)

~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~

Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist

Septembrie: „Mecanica Chihlimbarului” 18

15. (madrigal)

~ Frunza de argint ~

primele semne ale toamnei

15. (madrigal)

~ Frunza de argint ~

primele semne ale toamnei

07. (cyberpoeme, cyberproze)

~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~

Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist

Septembrie: „Mecanica Chihlimbarului” 07

cyberpoeme cosmico-ludice

17. (poezie, poem)

~ ciclu Dincolo de toamne ~

Memorii în versuri lungi despre iubire, pierdere şi singurătate #14

Motto: „Când firele de păr se țes în alb, privirea nu mai caută drumul de sub picioare, ci cerul care ne-a îngăduit o vreme.” (Anonim)

20. (eseuri, cybersonete, cyberproze)

~ miniseria simfonia bujorilor: şase nuanțe de dor ~

Pentru Aurelia, Albatrosul care își poartă zborul liber peste valurile vieții.

19. (poezie, cybersonet)

14. (poezie, cybersonet)

VARĂ!

Dimineaţa , zorile aduc o natură albastră

Zâmbeşte cald, cu lumina roşie din fereastră

Soarele, ce mai târziu, străluceşte aprig pe cer

Aşa e la amiază, nu mai este un mister!

Spre seară lumini sunt pe bolta stelară

Luna pluteste cu noi prin lumea as

Dorul , norul nu se văd când e plăcere!

Soarele, aruncă o privire la femeie, aprinzând scântei de aur,

Din ochii ei albaştrii petale de parfum încep să cadă în amurg.

Peste al verii călduros senin, încet în curcubeie, culorile se scurg,

Bărbatul ce curt

(blagiană)

Încolţeşte marea în privirea ta,

Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge;

Degete de soare, după o perdea,

Mângâie surâsuri prinse de catarge.

Peste fruntea zării joacă pescăruşi,

Susură lumina-n tonuri de opale;

Tu mă iei de mână, mă strecori

Pogoară toamna peste glie, tunând în marşu-i triumfal;

O lacrimă-şi transportă sarea dinspre amonte spre aval.

Natura iarăşi se îmbracă în haina-i trendy de brocart;

În mine zboară pescăruşii, aterizând cu ţipăt spart.

Un rest de soare adnotează pe fru

Ţi-am spus iubitule că de când te-am cunoscut
soarele străluceşte mai puternic şi razele sale
m-ascultă când le rog să-ţi mângâie trupul
în timp ce te plimbi cu gândul în locuri
îndepărtate şi necunoscute mie şi dorul
- bată-l vina! - s-a rătăcit prin

Pornesc clipele la drum când răsăritul
se ţine de mâini cu razele ce fac sandwich-uri
cu ingredientele vieţii pentru pământul
călcat de picioare agitate în fuga după
nevoi şi ţeluri prestabilite de nu se ştie când
deşi creierul care le conduce automat
cred

De când se ştie omul pe pământ îl înţeapă
singurătatea pe care o coase şi-o descoase în
toate felurile sperând că poate dă de capătul aţei
s-o bage în gaura acului să-şi coase modelul său
floral de nori albi aşezaţi pe un cer senin nestatornic
de unde

Octombrie, luna buclucaşă a toamnei în care vremea bună se joacă de-a v-aţi ascunselea cu vremea rea, ajunsese pe la jumătatea ei. În timp ce la televizor se anunţau noutăţile despre desfăşurarea sărbătorii Sfânta Paraschiva, toamna intrase pe străzi

(sonet)

Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

La geamul viu al iernilor din noi,

Înghesuiți în vechiul mușuroi,

Ce-și cară fericirea cu ocaua.

Prin visele-adunate în convoi,

Sulemenim ades cu bidineaua

(Strângându-ne la zâmbete cureaua)

Și soarele, pe chip

Pe prispa verilor de foc,

Am zăbovit cu nonșalanță –

Indispensabilă vacanță

După plonjonul în amoc.

Mi-am pus din raze cozoroc,

Uzând de-a soarelui restanță,

Pe prispa verilor de foc,

Am zăbovit cu nonșalanță.

Avut-am lacăt la noroc,

Stăteam cu norii în bal

Ziua-i caldă, luminoasă,
Pomii țes cu sârguință,
Cu fir verde o catrință,
Ca să facă umbră deasă.