Blog

- Fericire pe unde umbli la ivirea zorilor
când acestea lăcrimează de ziuă şi simt
cum razele soarelui le mângâie pe creştetul
unor clipe ce stau la pândă de după o perdea
groasă şi invizibilă ochiului uman care
oricum nu vede decât ce vrea el?

Nici când

De când se ştie omul pe pământ îl înţeapă
singurătatea pe care o coase şi-o descoase în
toate felurile sperând că poate dă de capătul aţei
s-o bage în gaura acului să-şi coase modelul său
floral de nori albi aşezaţi pe un cer senin nestatornic
de unde

Zgârâie trădarea cu pietrișul său
pe strada principală a sufletului
nu știu ce-o avea în ultimul timp
că-i fericită și dansează
pe ritmuri diferite de muzică
înteleasă numai de ea
în timp ce încrederea e-aruncată
la mezat în mijlocul prăpastiei

M-am săturat să-ncalec pe himere,

Cernând, prin aștri, noaptea peste gropi,

Și strepezită de avizii stropi,

Din neputință să îmi fac avere.

Când savurez legende cu ciclopi

Sau Eve prinse-n raiuri efemere,

La porțile simțirii austere,

Observ cum poți în vis

(sonet)

Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

La geamul viu al iernilor din noi,

Înghesuiți în vechiul mușuroi,

Ce-și cară fericirea cu ocaua.

Prin visele-adunate în convoi,

Sulemenim ades cu bidineaua

(Strângându-ne la zâmbete cureaua)

Și soarele, pe chip

          De multe ori am meditat asupra fericirii, dar în ce priveşte nefericirea, nici nu-mi trece prin minte să o fac. 
          Ce este fericirea? Teoretic, am găsit două răspunsuri. Unul, ar fi că omul ar fi fericit, atunci când se simte împlini

Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,

Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,

Sub ceru-avid de raze sucombă adierea

Zefirului iubirii-n abisul benevol.

Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,

Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.

Pe-

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi

(Anotimpul de jad se-oglindește în noi):

Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,

Fericirea-și cresta primăvara pe ram.

Pentru zâmbetul tău – un concert de viori,

Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din s

De multe ori

fericirea e-amărâtă şi suspină

în centrul sufletului

se simte ca o pasăre împuşcată

de armele răutăţii şi-a invidiei

agitată şi însângerată de orbirea omului

ce-o priveşte ca pe-o iluzie

în preajma altor gânduri

ce se-mbulzesc ca roiul de albine

Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,

Împietrită de zăbava dintre martie și-april.

În corsetul amăgirii, mă silesc să nu transpir,

Pe sub masca de durere, învelită-n glaspapir.

Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,

Mă privește fără jenă,

Iubim zorii dimineţii,

fiindcă ei ne sunt drumeţii

ce ne dau întâi bineţe,

pân' la ani de bătrâneţe.

Iubim soarele de pe cer,

chiar de nu-i tot timpul sincer,

fiindcă anotimpurile

schimbă cum vor, vremurile.

Iubim serile cu lună

când stelele se cunună,

luminân

Purtăm pe umeri firavi năprasnica golgotă,

De-abisuri și creneluri mustindu-ne paharul,

Ne roade suferința hain, precum pojarul,

Când tragem peste vise a nopții redingotă.

Din clipele caduce croit-am abțibilduri,

Lipite pe destine cu situri analoage,

Își

          Fericirea şi iubirea sunt stările de spirit, pe care ni-i le dorim cu toţii. De multe ori, când viaţa este tristă sau grea, uităm că este şi frumoasă. De aceea căutăm răspunsuri în noi, la întrebări care se nasc involuntar, când totul pare

Te-am așteptat, micuță vrăjitoare ,
În halta Fericirii - pari mirată?-
Să prind un tren ce am pierdut odată.
Credeam să mor de-atâta așteptare.

O, Doamne,-am înviat în ziua-aceea,
Când inima-ncepu să bată iară,
Ti-aduci aminte, scumpo, prima seară?
Ai

surse:Wikipedia, realitatea.net

"Fiecare dintre noi devenim responsabili pentru tot ceea ce gândim şi pentru modul în care acţionăm, deoarece în funcţie de aceasta va fi modelat atât universul nostru interior, cât şi cel exterior, în care trăim. Dacă în acest moment chiar tu, cel/c

De undeva de departe îndrăznesc să privesc,
Luna ce-şi coboară asupra mea lumina şi mă gândesc
Ca am în suflet un dor, ce-ntodeauna se-ndreaptă
Uşor către tine şi urcă uşor câte-o treaptă
Spre tine, să fiu mai aproape de tine iubirea mea.
Dar ştiu că

Trupul meu
liane împletite şi
mâini încătuşate
foşnet de iubire
zvon din depărtare
face inima să bată
să bată...

Clipe ce curg
pe lacrimi
prelinse
izvor de sentimente
desprinse din raze
ce mă cuprind
vârtej.

Şoapte nerostite
mă învelesc
mantie de tăcere
spulberată