23. (poezie, eseu, proză)

~ Bestiarul Mistic al Scripturii ~

simbolismul animalelor în tradiția ortodoxă

partea I: animalele sacre și biblice din vechiul și noul testament

„Făpturile Legii vechi au fost umbre pedagogice, suspinând după Hristos, Care

20. (poezie, eseu, proză)

~ Bestiarul Mistic al Scripturii ~

simbolismul animalelor în tradiția ortodoxă

partea I: animalele sacre și biblice din vechiul și noul testament

„Făpturile Legii vechi au fost umbre pedagogice, suspinând după Hristos, Care

18. (poezie, eseu, proză)

~ Bestiarul Mistic al Scripturii ~

simbolismul animalelor în tradiția ortodoxă

partea I: animalele sacre și biblice din vechiul și noul testament

„Făpturile Legii vechi au fost umbre pedagogice, suspinând după Hristos, Care

17. (poezie, eseu, proză)

~ Bestiarul Mistic al Scripturii ~

simbolismul animalelor în tradiția ortodoxă

partea I: animalele sacre și biblice din vechiul și noul testament

„Făpturile Legii vechi au fost umbre pedagogice, suspinând după Hristos, Care

03. (cybersonet)

~ ciclul săbii de catifea ~

cincisprezece trepte prin lumina de august

23. (eseuri, cybersonete, cyberproze)

~ miniseria simfonia bujorilor: şase nuanțe de dor ~

Pentru Aurelia, Albatrosul care își poartă zborul liber peste valurile vieții.

 

epilog - zbor final în florar (cybersonet DCLXXXI)

 

s-a stins simfonia de

18. (poezie, cybersonet)

ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”

GUSTÂND NEMĂRGINIREA

 „La început era Cuvântul,  şi Cuvântul era cu Dumnezeu,

 şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie după Ioan)

Mă-nalț spre tine armonie pură,

din cupa ta să beau adâncul infinit

al veșniciei sacre-a primului venit

ce s-a dezis de

Îmi caut viaţa la periferie,

Ca plapuma-ntr-un vechi şifonier;

Un suflu într-o stranie mumie,

În príer nu mă-nduplecă să sper.

De ce-n albastru e atâta negru

Şi-n ziuă se cufundă-atâta gri,

De ce nici răsăritul nu-i integru

Şi m-ocolesc secunde cilibii?

Aş

Un lan de trestii înfloreşte-n mine,

Atunci când ochiul ţi se scaldă-n ape

Prin nuferi albi şi roz. Am ciuturi pline

Cu jocul tău nebun zvâcnind sub pleoape.

Apoteotic zbor spre noi victorii –

Sub platoşe de-argint schiţează cercuri;

Mi-e sufletul în braţ

Greu se chinuie să-mi crească o aripă îngerească.
Doamne, frică mi-e, de cad în bucăți o să mă sparg;
Printre frunze de trifoi, s-a sfârșit norocu-n doi.
Ca la pașii cei dintâi zarea-mi tremură-n călcâi,
Iar ce ieri creștea firește astăzi tot mai mul

Cum să te-agăţi de cer fără iertare

Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,

Când printre nouri creşte-un aculeu,

Ce îţi străpunge palida visare?

Reanimându-ţi istovitul eu

Cu mici perfuzii de iluzii-amare,

Încrâncenată soarta ţi se pare,

Pe drumul şubred c

Se face noapte în cuvânt,

Cochília sa e-aşa neclară

(Azurul nu-şi mai ia avânt

Neliniştea îi dă pe-afară)!

A ruginit elicea lui,

Iar zborul nu mai are clocot;

Sub diacritice-un cucui –

Vocalele scrâşnesc în  tocot.

Doar triluri fade se aud

Din amalgamul de

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând

Din trupul nopții mi-am desprins sărutul

Cu gust de alge și de meteori,

Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul,

Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.

Pe buze reci de ploi și așteptare,

Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac,

Un roi de frunze întomnarea are,

Îmi ești

M-am săturat să-ncalec pe himere,

Cernând, prin aștri, noaptea peste gropi,

Și strepezită de avizii stropi,

Din neputință să îmi fac avere.

Când savurez legende cu ciclopi

Sau Eve prinse-n raiuri efemere,

La porțile simțirii austere,

Observ cum poți în vis

Nu sunt poet, cel mult un trubadur

Al zărilor foșnind arar sub pleoape,

Un rătăcit pe-al sorții abajur,

Ce-și ia răgaz din lună să se-adape!

Nu sunt poet, ci un refugiat

Pe marea găzduită de foneme,

Din timp în timp, la nori afiliat,

Îmi dezvelesc azurul p

Suntem doi acrobați din fulgi de stele,

Înlănțuiți pe rugul din cuvânt,

Am slobozit o iarnă din atele,

Cu primăvara facem legământ.

Am renăscut cu tine în artere,

Mi-e versu-n pârg sub soarele de mai,

Rănite ploi pe vaste emisfere

S-au risipit. Ni-e visul

Mi-am început călătoria printre cuvinte,
copil fiind…
Citeam în palma vieţii
poveşti despre lucruri simple.
Cartea mi-a strigat:
- Ascunde-te în mine,

când lacrimi te vor ajunge!
Cuvântul îţi va fi curcubeu,
aşază-l pe tâmpla oricărui om.
Din dragoste de cer,

Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,
demnitatea-i roasă de corupţia-vierme,
privim printre zăbrele spre dreptate,
ochiul divin niciodată nu doarme.