Blog

Jocuri de cuvinte - infinit

Geografie lingvistică

          Infinit

         Moto: „Eu, care am o fire pătimaşă,/ Pân-am ajuns să-mi cuceresc femeia,/ Am cheltuit răbdare uriaşă,/ Dar infinit mai multă după-aceea.” („Unei soţii”, de Mircea Pavele

Cândva om fi sfioase umbre râvnind la izul de gutui,

Ne-om „vindeca” singurătatea cu simţăminte amărui.

Ne vom feri sub crugul zilei de rânjetul anxiogen

Al morţii, care smulge clipe din fiece ipochimen.

Vom sta la coadă la uiumuri* cu tolba plină de p

VISE …!?

Ca la oricare alt început, dacă există dorință, sunt și posibilități de realizare.

Însă, dacă dorința nu este destul de puternică și nu este structurată corect,

Rezultatul se poate transforma în dezamăgire.

Atunci când vrei să-ți asculți sufletu

Își cerne toamna frunzele uscate

peste-amintiri lăsate în trecut,

iubitele din viața mea plecate

revin acum cu-un tren necunoscut.

Apar pe rând în gara neștiută,

cu loc plătit la ultimul vagon,

și mă privesc cuprinse de derută

văzând că le salut de pe pero

GUSTÂND NEMĂRGINIREA

 „La început era Cuvântul,  şi Cuvântul era cu Dumnezeu,

 şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie după Ioan)

Mă-nalț spre tine armonie pură,

din cupa ta să beau adâncul infinit

al veșniciei sacre-a primului venit

ce s-a dezis de

La margine de sat au înflorit salcâmii,

o, Doamne, ce beție în parfumul lor !...

Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii

iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.

Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire

privirea ta, de lung extaz în asfințit,

când sub s

Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă

lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,

în prag de insomnie fără răgaz îşi cheamă

dulăii neuitării legaţi de gândul strâmb.

Trec orele haine şi somnul nici nu ştie

că visurile-ntoarse pe aripi de mister

vor fi pe veci

Cânta deasupra pasărea măiastră,

pădurea tremura cuprinsă de fiori,

iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,

se rătăcea prin teii încărcați cu flori.

Creștea în zare luna tremurândă,

noi o priveam uimiți, sub cerul de oțel,

când umbrele, plecate să se-as

Își cerne toamna frunzele uscate

peste-amintiri lăsate în trecut,

iubitele din viața mea plecate

revin acum cu-un tren necunoscut.

Apar pe rând în gara neștiută

cu loc plătit la ultimul vagon

și mă privesc cuprinse de derută

văzând că le salut de pe peron.

A fost odată...

Ehei, s-a-ntâmplat la un moment dat,

infinitul universului a făcut pact cu timpul

ce ne era dăruit nouă,

dar cu condiţia să aibă câteva limite,

ca de-obicei.

Şi astfel,

copilăria, pubertatea, adolescenţa, maturitatea şi bătrâneţea

ne sunt cap

,,mă țin de crăpătura prin care mâna Fiului îmi salvează sufletul''
Elena Mirca

 
îmi aruncă lasoul
pe verticala mea şubredă
îl simt cum mă loveşte
mi-l înfăşoară în jurul gâtului
prinde bine şi mă scutură tare
de atâtea gânduri negre
deşirate în inima

Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii

Zborul pescăruşului semnează orizontul între două clipe
În urma fiecărui pas timpul muşcă cu forţă spaţiile
Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor
În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă ne

De când mă ştiu am învăţat
Despre infint că este nelimitat,
Este ca un ocean învolburat
Unde te afli şi ai mult de înnotat.

Dar nuuu!, oceanul este ceva mic,
Dacă te prind rechinii nu mai rămâne nimic
Deci, aruncându-te adânc găseşti sfârşit,
Iar infi

       Jocuri de cuvinte – infinit

       Lingvistică geografică

       Infinit

       Moto: „Eu, care am o fire pătimaşă,/ Pân-am ajuns să-mi cuceresc femeia,/ Am cheltuit răbdare uriaşă,/ Dar infinit mai multă după-aceea.” („Unei soţii”, de Mircea