Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,
Am țesut din nestemate o atavică Lactee,
Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –
Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.
Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,
Le-am hrănit cu aforisme
Aceşti poeţi cu inimi cât un munte,
Cărând în spate bobi de univers
Şi înălţând trăirile mărunte
Printre ciulinii agăţaţi de vers,
Îşi dăltuiesc, cu uimitoare forţe
Şi cu migală de bijutier,
În pedepsitul lut, sublime torţe,
Să-şi pârguiască dorul de priér
(eminesciană)
Păşesc pe ţărmul nou pictat
Cu degete de mare;
Tu eşti la stele candidat,
Eu biată muritoare.
Un val se-agaţă de picior,
Când geniul tău mă-mbată
Şi ca-ntr-o scoică, mă-nfior
Sub visele-mi de fată.
Cu tine-n gând (parc-am fi doi),
Zglobie urc
Adună oamenii gânduri în spatele privirii
nuanţate în culori ale Pământului
ce-ţi opresc respiraţia de drag
atunci când le vezi în mijlocul naturii.
Se-mbulzesc gândurile în mijlocul
verdelui ce răsare mândru din ţărâna
ce-ascunde viaţa şi moartea
urcă pe
.
Un râu de cuvinte
îmi trece prin gând
privesc începutul...
și sfârșitul nopții
pășesc pe iarba
moale și caldă
o stea din cer se desprinde
și plutește în zare
iluminând-o
între ieri și azi
un alt început
universul cu stele,
constelații
și planete plin d
Suntem doi acrobați din fulgi de stele,
Înlănțuiți pe rugul din cuvânt,
Am slobozit o iarnă din atele,
Cu primăvara facem legământ.
Am renăscut cu tine în artere,
Mi-e versu-n pârg sub soarele de mai,
Rănite ploi pe vaste emisfere
S-au risipit. Ni-e visul
Se furișează iarna stingher în viața mea,
Cu-alaiul ei de neguri, nervoasă, dă din coate,
Deschide larg fermoarul nămeților din ea,
Spre pârtia speranței aleile-s blocate.
Bocesc luminătorii pe cerul sidefiu,
Crestează universul un întuneric magic,
Se sc
Celălalt trup ~ o nouă viaţă
Vuietul veşniciei auzit noaptea tăia timpul în două
coborât din cer pe pământ împungându-l ca un ac
Calea lacrimilor suspină pe cer,
Iute ca privirea femeii un sunet subţire
îndoi cerul în lumină şi întuneric.
Dintr-o îndepă
Se duc părinţii-n lumea frântă-n două
Ei spun că mor, că trebuie să moară
Părinţii noştri, fluturi care zboară
Spre alte flori necunoscute nouă.
Nu ni se plâng, ei sufera-n tăcere
Dar îşi doresc să-i vizităm mai des,
Să
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!