Aceşti poeţi cu inimi cât un munte,
Cărând în spate bobi de univers
Şi înălţând trăirile mărunte
Printre ciulinii agăţaţi de vers,
Îşi dăltuiesc, cu uimitoare forţe
Şi cu migală de bijutier,
În pedepsitul lut, sublime torţe,
Să-şi pârguiască dorul de priér
Ne pleacă poeţii în moarte
nu mai pot sta se dau deoparte
lăsându-ne bir versurile
strâng în tăcere rândurile.
Din începutul sfârşitului
lacrima din vârful dorului
se agaţă de-o amintire
care veşnic va da de ştire
Că odată au fost poeţii
amici foarte buni cu
Mă așteaptă lângă sobă o scrisoare, O privesc, mă întreb de la cine e oare Este lângă jucăriile unui brad frumos ,Bradul este verde dar și foarte fălos,Acum iarna cântă bine prin zăpadă, Stelele înghețate vor Luna să o vadă. Am pe caiet rânduri…
Citeste mai mult…Fulgii de zăpadă pe Cer iar călătoresc ,Cântecele vântului reci nu se opresc,Este o noapte senină dar și foarte rece,Un fulg de zăpadă la geamul meu trece. Este o noapte de iarnă rece și instalată,Când pe stradă mulți fulgi încep să cadăNu îmi…
Citeste mai mult…Privesc iar bradul nostru frumos și nins, Am și scrisorile pe care iarna le-a trimis,Acum iernile sunt reci lipsite de Soare, Aștept un răspuns și la o altă scrisoare. Am adunat în palme mulți fulgi de nea, Îi spun vântului ceva și îl rog să stea…
Citeste mai mult…În seara asta trebuie toți bine să știm, Și frumos lângă brad să mai povestim, După câteva clipe pâine despre lumină, Moș Crăciun aleargă tare dar o să vină. Brazi,globuri, beteală dar și lumânările,Strălucesc iar la geamuri că niște stele,Un sac…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!