Cu inima deschisă
respir culoare.
Sunt o pasăre care își deschide aripile în zori,
fără ceruri prea înalte, fără margini.
Fiecare inspirație e un salt în necunoscut,
o explozie caldă de bucurie pură
care îmi inundă gândurile și alungă orice umbră.
Absorb în libertate,
gustul viu al clipei de acum.
Picioarele mele au prins rădăcini în pământul reavăn,
în timp ce brațele caută cerul, ca ramurile unui copac antic.
Respir verdele crud al pădurii, albastrul cerului,
prospețimea vântului care îmi mângâie fața
și curgerea lină a râurilor care îmi curăță gândurile.
Sunt una cu muntele, cu marea, cu frunza care cade,
purtată de energia pozitivă a pământului.
Râd fără motiv, pur și simplu pentru că exist,
pentru că pot iubi,
pentru că fiecare celulă din mine
dansează în ritmul recunoștinței.
Sunt liberă,
sunt natură,
sunt bucuria care respiră,
totul devine realitate
devine parte din viața mea
ce capătă o formă colorată
și mai clară, bucurându-mă de fiecare clipă.
-->
Comentarii