Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,
Am țesut din nestemate o atavică Lactee,
Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –
Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.
Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,
Le-am hrănit cu aforisme
Aceşti poeţi cu inimi cât un munte,
Cărând în spate bobi de univers
Şi înălţând trăirile mărunte
Printre ciulinii agăţaţi de vers,
Îşi dăltuiesc, cu uimitoare forţe
Şi cu migală de bijutier,
În pedepsitul lut, sublime torţe,
Să-şi pârguiască dorul de priér
Azi fumăm țigara vieții-n profunzime, pân` la muc
Și jucăm, pe-o nouă gheață, cu același jalnic puc.
De sub mantia candorii, prăbușiți drept în Infern,
Devenim plebei cu ziua-n al fantasmelor concern.
Pe genunchii decăderii, amorțiți în tristul somn,
Mur
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!