Blog

          Jocuri de cuvinte - viață

          Geografie lingvistică multimedia

          Viață

          Moto: „Viața e o chestie grea, mortală, cu transmitere sexuală.” (Horațiu Mălăiele)

Autograf drag

Deși știam, aflăm din peste 40 de defin

(Poem nenumerotat)

Vai, vai, vai,
dacă ajungi prea devreme, unde o să stai?!
Și nici nu știi ce ai să faci cu atâta timp...
Acolo timpul trece greu, ca pe muntele Olimp.
Ai să urci pe vârfuri atât de aproape de soare,
dar lui să se ridice nu-i trebui

Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii, desprinse din copaci,
adusă de un dor, ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cereșt

Știu că oamenii fac dragoste sau sex
- na! acum fiecare cuplu după cum preferă -
dar pe oricare dintre ele le-ar prefera
consecințele se produc inevitabil
prin continuitatea vieții și astfel fructele
dragostei și-ale sexului vin la un moment
dat fără să-ș

Frământă singurătatea aluatul în cazanul veșniciei
ce nu râde nu plânge nu schițează nicio reacție
neașteptată din țărâna ascunsă sub iarba mândră
în zilele ce se perindă una după alta în timpul
fără formă și suflet în spațiu și viață.

După ce-a frământat

.

Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,

Din suflet și-a făcut o promenadă,

Și zbuciumate-n vechea escapadă,

Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.

Mai am un strop de viață în pocal,

Deasupra-i se ridică lent veninul,

Amară e licoarea, ca pelinul –

O dau pe gât

Azi fumăm țigara vieții-n profunzime, pân` la muc

Și jucăm, pe-o nouă gheață, cu același jalnic puc.

De sub mantia candorii, prăbușiți drept în Infern,

Devenim plebei cu ziua-n al fantasmelor concern.

Pe genunchii decăderii, amorțiți în tristul somn,

Mur

A fost odată...

Ehei, s-a-ntâmplat la un moment dat,

infinitul universului a făcut pact cu timpul

ce ne era dăruit nouă,

dar cu condiţia să aibă câteva limite,

ca de-obicei.

Şi astfel,

copilăria, pubertatea, adolescenţa, maturitatea şi bătrâneţea

ne sunt cap

Chiar de sunt vie, mor încet în mine,

Cu fiecare ton de vodevil,

Din amăgiri la metru sau la kil,

În trenul vieții, legănat pe șine.

Și amorțită-n trista balansare,

Pe culoar mă mai strecor tiptil,

Din martie și până în april,

Pândind la colț o dulce alina

E PRIMĂVARĂ, IAR!!!
acrostih

E primăvară, iar, în a mea clipă,
Lumina-și cerne pulberea divină,
Emir, Pământul, florilor se-nclină-
Nobleței lor, culorii lor –risipă.

Acord cu-ntrilurit de păsărele,
Vivace, cu ecouri cristaline
Omagiază, suflete să-mpl

Zorii s-au deschis în scrâșnet de albine și bondari

Ce-au pornit s-adune mustul florilor cu-arome tari.

Codrul și-a pornit concertul în hățișu-ntunecat,

Iar în ceruri, norii – brazde se aleargă ne-ncetat.

Adierea înfioară capul ierbii ce, plecat,

Se înch

În asfințit pădurea renaște spre-a muri

În somnul ce alină truda de peste zi.

Doar luna mai frământă al duhurilor pas,

Fiindcă-n tăcerea nopții atât a mai rămas.

Stăpână este viața și dorul ei hoinar.

Nici măcar lumea-ntreagă nu-i pune azi hotar.

Lumina c

Se-alungă mireasma de gură firavă

În clipe de jar cu miros de otavă.

Și cresc, fantomatic, din liniști nocturne,

În brațe fierbinți, dăltuite s-adune

Tristeți și neliniști și doruri nestinse.

Departe-i iubirea și-n tainițe prins e

Un mugur de cântec și-u

În mantie de stele se-mbracă acum firea...

Ce gânditor ești astăzi, ce tristă ți-e privirea.

Din ceasurile nopții spre ceruri punte faci,

iar gândurile-s pline precum un câmp de maci.

Să se suspende timpul, să curgă înapoi,

să reînvie clipa când înflorea

Din valuri te înalți ca un poem

când viața, tragic, colțul și-l arată.

Și n-ai niciun regret, niciun blestem

pentru acei ce te-au trădat odată.

Așa a fost să fie uneori,

suntem pe-o scară-n lumea efemeră.

Am vrea s-avem în viață numai flori,

de multe ori d

Se lasă înserarea pe căi ce ciute poartă 
spre pajiștea cu stele ce se-oglindesc în baltă.
Și-ai vrea să redescoperi marama cald-a verii
ce-acoperea pământul cu visul adierii.

Cu perle moi mă-ntâmpină azi toamna

și pare tristă în iubiri pierdute

fiindc-a-nceput să își dezbrace haina

de amintiri aprinse și doruri nevăzute.

Îi intind mâna s-o mai țin pe-aici

cu nopți ce se întind molatic la plecare,

dar ploile și norii venetici

g

Îmi uit privirile pe chipul tău,

când nopțile răsună de-ntristare,

și nu aud din cer a ta chemare,

iar lacrima se-ascunde-n ceasul rău.

Când îndoiala-n piept face popas

aștept să îmi răspunzi la ruga-mi mută.

Doar sufletul mereu de tine-ascultă,

c-atât în

mi-e cald și brațe flămânde

cresc pentru fiecare

clipă de singurătate

pentru fiecare îmbrățișare

neprimită

te aștept

raza mea de speranță

oceane de stele mă însoțesc în cale

ca niște fluturi feerici plecați

să descopere căile lunii

mă s