06. (poezie, cybersonet)

~ mini-trilogie stele şi şoapte ~

05. (poezie, cybersonet)

~ mini-trilogie stele şi şoapte ~

21. (poezie, cybersonet)

Clipele mele s-au îndepărtat demult de-ale tale, pentru că nu şi-au mai găsit la un moment dat, sensul.
Inimoase şi încrezătoare, au încercat să ţină paşii drepţi şi călcau cât puteau de tare asfaltul, iarba, pământul, încercând să nu-l piardă din ur

Zăream în rama de oglindă

cum clipele ajung dansând

cu amintiri să mă cuprindă

când orele se scurg pe rând.

Bătea şi ceasul de pe masă

un ritm perfect, ameţitor,

pe gândurile stând să ţeasă

poveşti desprinse din decor.

Dar vraja clipelor senine

deodată se r

Calcă timpul pe clipe şi-n paşii
lui zburători de prim-balerin al marii
opere Viaţa jucată pe multitudinea
de scene improvizate
în costume şi decoruri diferite
ale fiecărui om sau al mapamondului
dar cred că întodeauna îi e teamă
să nu se-mpiedice

O clipă a dimineţii adie peste mii de pleoape închise
apoi îşi aşterne mângâierea pe feţele liniştite
încordându-şi cât poate de tare scurtimea
până o aduce în formă de elasticitate în jurul
trupului care se lasă alintat de mişcări involuntare.

Pleoapele

Pornesc clipele la drum când răsăritul
se ţine de mâini cu razele ce fac sandwich-uri
cu ingredientele vieţii pentru pământul
călcat de picioare agitate în fuga după
nevoi şi ţeluri prestabilite de nu se ştie când
deşi creierul care le conduce automat
cred

Lasă-te trecutule de săpături
în prezentul veşnic trecător
cu pasul mărunt printre clipe
ce calcă sacadat pe minute
pregătindu-se de start
în micul spaţiu al orelor
ce se-aruncă mereu să-noate
în lumina şi-ntunericul
zilelor cu soare sau intemperii
atmosferic

M-am săturat să-ncalec pe himere,

Cernând, prin aștri, noaptea peste gropi,

Și strepezită de avizii stropi,

Din neputință să îmi fac avere.

Când savurez legende cu ciclopi

Sau Eve prinse-n raiuri efemere,

La porțile simțirii austere,

Observ cum poți în vis

Venii anu' nou cu trena lungă de clipe şi-aşa

de colorată dar invizibilă pentru cei

care se gândesc prea mult la ce va mai fi

şi-anu' ăsta că cel care-a trecut le-a adus sau luat

câte ceva din viaţă sau din buzunare.

Acu' clipele lui gerar au intrat pe sc

Am adunat clipă lângă clipă

strângându-le-n mâini şi s-au înmulţit

demult este de când începusem să le pierd

printre degete una câte una dar nu le-am lăsat

m-am repezit peste ele şi am tot încercat

să le ţin lângă mine să nu se risipească

pentru a ţi le dă

Timpule

treci cum vrei

cu spinarea împovărată

de sacul zdrenţuit şi burduşit

de clipele

gălăgioase sau liniştite

care ţâşnesc

pe unde-apucă

prin viata noastră şi-a lor

şi cine mai ştie a cui

trăieşte sub diferite forme

dar nu trecerea ta-i importantă

o cunoaştem

Ne gâdilă şi ne-mping uşor de la spate

clipele care dansează invizibile prin spaţiu

în paşi puierili şi săltăreţi

inocente de noutăţile pe care ni le aduc

fără să rădă sau să plângă alături de noi

neavând o stare sufletească sau materială.

Îşi aleg trenuri

Se plimbă-amurgul prin prezentul meu,

Din suflet și-a făcut o promenadă,

Și zbuciumate-n vechea escapadă,

Comete-mi cad pe-al sorții imprimeu.

Mai am un strop de viață în pocal,

Deasupra-i se ridică lent veninul,

Amară e licoarea, ca pelinul –

O dau pe gât

Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,

Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,

Sub ceru-avid de raze sucombă adierea

Zefirului iubirii-n abisul benevol.

Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,

Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.

Pe-

Ruptă din Rai

eşti iubire

întreci viteza luminii

pentru a fi prezentă

în faţa naşterii

să te-mpleteşti

cu fiinţa noastră.

Noi te simţim

sub avalanşa clipelor

care ni se rostogolesc de Sus

pe pământ

o împachetăm în suflet

şi-o dăruim apoi

pentru a o prelucra

sub in

Ploaia îmi bate la fereastră,
cu firave degete de toamnă,
iluzii de pe-o frunză albastră,
la nostalgie mă condamnă.

Plătesc tribut acestui dor hai-hui,
nu-i nimeni să mă absolve de ploi.
Curg cu mirare dintr-un cer amărui,
opreşte-le tu, înainte să

timpule,

zbori în văzduh

cu viteza luminii,

aripile-ţi invizibile

îşi hrănesc forţa din noi
sau

faptele noastre

le dau brânci

să te gonească

pe drumul tău,

chiar dacă sufletul nostru

încearcă

să te-agaţe

pentru a opri din tine

clipele

pe care ni le dăruieşti.

Mihael

Clipe,
licuricii invizibili ai timpului
vă-nmulţiţi, v-adunaţi,
nici voi nu ştiţi ce-aduceţi pe Pământ,

naştere,

moarte,

iubire şi pace,

ură,

construcţii,

invenţii,

calamităţi,

războaie,

legi şi fărădelegi,

artişti mari sau mai mici,

toate se nasc şi mor
pe lumea