20. (poezie, cybersonet)

27. (poezie, cybersonet)

04. (poezie, cybersonet)

27. (poezie, cybersonet)

Eram un pom cu frunzele de aur

Şi fruntea-ncununată de lăstari,

Gustam arar din sâmburii amari;

Tăcerea lunii îmi era tezaur.

Mă-ngemănam cu fraţii mei arţari;

Nu bănuiam că-n penele-i de graur,

La umbra-mi poposea un minotaur,

Sedus de fructe cu esenţe ta

La colţul străzii stă o bătrânică

(Propteşte-o legătură de mărar,

Zidind cu greu la plânset stăvilar),

Cu ani crestaţi pe fruntea ei cea mică.

I-e gustul pâinii negru de amar,

Că însuşi frigul din rărunchi abdică;

A fost întreaga-i viaţă o furnică,

Târând

Dacă Nichita Stănescu ne dezvăluia, în trecut, din perenitatea gândurilor sale, afirmând: “Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie” şi insistând asupra faptului că „Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet”, dar „poate fi mai bun dec

Nu te înfrupta din mine, Doamne!

Încă-Ți cer: iubirea să-mi asculți!

Lasă-mi amintire-acestei toamne

Și eternitatea prinsă-n munți.

Iartă-mă că nu Ți-am știut calea

Și nu m-am păzit de lumea rea.

Eu m-am risipit în toate alea,

Dar prea iertător ai fost Tu,

imagine: Elian Băcilă

Când întunericul își varsă lacrima neagră
pe drumul razelor de soare
dorind să astupe bucuriile vieții
pe unde pașii oamenilor se rătăcesc
lăsându-se prinși în capcanele
împrăștiate de soarta jucăușă printre
crengile copacului fi

Nu pot dezlipi o rază din soare
pentru a te-nfășura cu ea pe dinafară
să-ți încălzească ființa pe dinăuntru
niciodată să nu-ți zgârâi sufletul
pe unde te duci sau te uiți
atunci când eu sunt departe
dar chiar dacă nu pot s-o dezlipesc
să te-nsoțească dragul

Tăcerea îmi calcă visul
în picioare,
se scutură de somn 
ia lumea în spate
şi urcă Golgota clipelor…
Un fir de speranţă răsare
udat de lacrima lui Hristos,
a făcut pact cu viaţa
să mă ridice de fiecare dată.

Viaţa o străpung 
c-un gând,
să curgă din ea începutu

Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,

Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,

Sub ceru-avid de raze sucombă adierea

Zefirului iubirii-n abisul benevol.

Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,

Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.

Pe-

Simt zbaterile din adâncul meu –

Un vechi copac, ce-nvață-ncet să geamă.

Din trăsnetul căzut instantaneu,

Scânteile rămase-n van mă cheamă.

Sunt prinsă-ntr-un năvod de amintiri,

Prin ochiuri zboară câte o secundă.

Rugina nopții-atinge reci priviri,

Pe-o lu

Antologia "Pe-o cruce de lumină" poate fi tipărită dacă se cumulează un număr de minim  60 de exemplare comandate ş plătite.

Preţul unui exempalr este de 12 lei, la care se adaugă taxe poştale, astfel:

- pentru primele 3 exemplare 5 lei, pentru fiecare

Mi-e dor de primăvară

Dimineaţa am vrut să vorbesc cu Soarele,

Simt cum acum trec tot mai greu minutele ,

A fugit repede în nori şi bine s-a ascuns,

Aştept de multe luni de la el un răspuns,

A fugit de vânturile ultimilor zile de iarnă,

Care aleargă şi fa

SĂRBĂTORI PASCALE CU LUMINĂ ȘI BUCURIE!

Azi, în zi de sărbătoare,
Pacea-n suflet să coboare,
Sănătate, fericire,
Bucurie, împlinire,
Să v-aducă, totodată,
Sărbătoarea minunată,
Dăruirea și Iubirea
Să vă-nstăpânească firea,
Paștele vă dă putere
Și sper

Se-alungă mireasma de gură firavă

În clipe de jar cu miros de otavă.

Și cresc, fantomatic, din liniști nocturne,

În brațe fierbinți, dăltuite s-adune

Tristeți și neliniști și doruri nestinse.

Departe-i iubirea și-n tainițe prins e

Un mugur de cântec și-u

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre

Simt cum mă purific cu fiecare por

Când soarele mă gustă cu razele lui blânde.

E chintesența vieții ascunsă în izvor

Lumina ce mă soarbe cu clipele flămânde.

Și sufletul se-nalță sub mângâierea lor,

A dulcilor săruturi din zori de zi tomnatici.

Și-aș vre