fulgi mici împacă seara (cybersonet CDXL)

în seara lină fulgii cad fără prihană

ca niște puncte moi din vechiul cer ce tace

și-amurgul prins în umbre parcă se desface

drumul învaţă paşii să tacă (cybersonet CDXXXIX)

pe drumuri zăpada-i tare rece strânsă

și dimineața crește-n geamuri ca o sferă

cu lumini palide ce țin în ele-o eră

a

viscolul devorează tăcerile nopţii (cybersonet CDXXXVIII)

când noaptea-ncepe-a scurge ceasuri întrerupte

un viscol scurt răsare dintre umbre mute

și-nvârte fulgi stri

ceaţa înghite felinarele în zăpadă (cybersonet CDXXXVII)

pe străzi zăpada doarme-n ceața ce coboară

cu pași pierduți în umbre moi și răsucite

iar seara timpurie blând

scârţâitul zăpezii anunţă altă lume (cybersonet CDXXXVI)

sub tălpi zăpada scârțâie ca o otravă dulce

și-adună după-amiaza într-un sunet frânt

un glas de iarnă veche l

burniţa care ascunde lumea într-un abur (cybersonet CDXXXIV)

o burniță subțire cade-n dimineață moale

și lumea se topește-n aburii ivorii

devine o siluetă-n margini d

ploaia îngheţată scrie pe întuneric (cybersonet CDXXXIII)

ploaia îngheață-n noapte ca o veste

lăsând pe geamuri linii crude și sincere

iar stropii mici devin cristale

zăpada vorbeşte sub paşi (cybersonet CDXXXII)

sub pași zăpada spune povești neîmpărtășite

foșnind încet ca nişte amintiri vii

ce stă să prindă formă-n aburii târzii

a

zborul fulgilor violeţi (cybersonet CDXXXI)

în ceasul blând când ziua-n violet se stinge

ninsoarea cade-n linii fine obosite

iar fulgii se apleacă-n treceri potolite

ger între două respirații (cybersonet CDXXX)

în ceasul fără zori gerul se strânge-n vine

și scoate-n aer aspru margini înghețate

ce tremură sub pasul vremii izolate

p

lapoviţa plimbă lumina prin noapte (cybersonet CDXXIX)

cade lapovița rece-n linii moi și fine

iar noaptea se îmbracă-n luciri tremurătoare

sub felinare calde mute şi

ninsorile rare ale zilei cuminţi (cybersonet CDXXVIII)

ninsori prea rare cad în miezul zilei line

ca niște gânduri moi ce fug din amintire

și poposesc pe trupul pal d

câmpul în care zăpada rătăceşte vântul (cybersonet CDXXVII)

iar dimineața poartă-n trup o cenușie paloare

pe câmpul larg zăpada fuge dusă-n iureș străpuns

ce face ori

vijelia care frânge amurgul (cybersonet CDXXVI)

amurgul se destramă-n vântul ce răzbate

cu nuanțe violet ce ard în risipire

și vijelia scurtă vie plină de uimire

taie

poleiul adună stelele pe asfalt (cybersonet CDXXV)

asfaltul strânge noaptea-n luciul lui subțire

ca o oglindă vie rece și tăioasă

ce prinde-n dans luminile una câte-o

gheaţa subţire care testează paşii lumii (cybersonet CDXXIV)

o peliculă de gheață fină transparentă

se-ntinde peste străzi ca un cuvânt nerost

și cheamă pașii lumii-n

ninsoarea oblică a serii închise (cybersonet CDXXIII)

ninsoarea cade-oblic trasă parcă-n fire

și lumea se-ncovoaie-n umbra ce coboară

ca un surâs pierdut în margini d

chiciura care aprinde răsăritul (cybersonet CDXXII)

pe ramuri stă chiciura albă și subțire

și prinde-n colțuri vagi lumina ce apare

un răsărit prea pal timid în desfă

Geometria fulgilor şi alte încercări de lumină – cuvânt înainte (9)

[… continuare]

Există un punct în orice iarnă în care lumina, frigul și memoria se întâlnesc într-

fulgii mari care încetinesc timpul (cybersonet CDXXI)

fulgii mari coboară-aprinși cu gesturi line

și lumea-ntreagă pare-o carte răsfoită

cu pagini albe moi în aer ris