lapoviţă grea (cybersonet CDLXXV)

într-o după-amiază

norii grei se târăsc pe cerul pal

lapovița cade în ritm ciudat

fulgii și picăturile s-au innodat

și lumea pare-un joc într-un bal

pe stra

dansul fulgilor (cybersonet CDLXXIV)

o lapoviţă fină

după-amiază un vânt ușor a planare

împrăștie fulgii-n joc de-a valma pe spate

îi face să roadă împletit să se dilate

un vals de puf pe ceru

amiază (cybersonet CDLXXIII)

îngheț pe feronerie

pe fierul rece-al porții stă o stea

un fulg rămas din noaptea ce-aproape trece

și-n raza prânzului lumina rece

îți mângâie obrazul lin precum n

amiază (cybersonet CDLXXIII)

îngheț pe feronerie

pe fierul rece-al porții stă o stea

un fulg rămas din noaptea ce-aproape trece

și-n raza prânzului lumina rece

îți mângâie obrazul lin precum n

inima îngheţului (cybersonet CDLXXII)

promoroaca

la amiază când soarele e-un pumn de sclipiri

și cerul e o boltă de cristal rebel

atunci înghețul își arată cel mai crud crenel

cu ace de gheață

dimineaţa (cybersonet CDLXXI)

vânt rece şi viscol

viscolul vine-n zori cu fruntea grea

pe uliți goale-și strigă-n vânt cununa

și spulberă sec prin aer furtuna

lăsând în urmă rea doar tăcerea

dimineaţa (cybersonet CDLXXI)

vânt rece şi viscol

viscolul vine-n zori cu fruntea grea

pe uliți goale-și strigă-n vânt cununa

și spulberă sec prin aer furtuna

lăsând în urmă rea doar tăcerea

geamul aburit (cybersonet CDLXX)

ceața dimineții

un geam aburit o lume-ntoarsă pe dos

în care siluete fără nume trec

şi umbra ta pe gheaţă eu o ferec

înainte de-a-ncinge soarele vreun os

e c

prologul zăpezii (cybersonet CDLXVIII)

prima ninsoare – în zori

în tăcerea albă cea mai fragedă

coborâseră fulgii corolei de vise b

pe geamul nopţii o mireasă surâsese

în zori o lume nouă se n

prologul zăpezii (cybersonet CDLXVIII)

prima ninsoare – în zori

în tăcerea albă cea mai fragedă

coborâseră fulgii corolei de vise b

pe geamul nopţii o mireasă surâsese

în zori o lume nouă se n

Iarna nu izbucnește. Ea se furișează. Un ospăț al umbrelor care se întinde peste pământ, o cobeală lentă a luminii. În prima zi de decembrie, cerul se lasă mai jos,

Iarna nu izbucnește. Ea se furișează. Un ospăț al umbrelor care se întinde peste pământ, o cobeală lentă a luminii. În prima zi de decembrie, cerul se lasă mai jos,

Preambul (început de cărindar*)

Iarna începe rareori atunci când își anunță venirea. De cele mai multe ori, ea se strecoară pe nesimțite, într-un loc unde lumina pare să tremure altfel, unde pașii s

Preambul (început de cărindar*)

Iarna începe rareori atunci când își anunță venirea. De cele mai multe ori, ea se strecoară pe nesimțite, într-un loc unde lumina pare să tremure altfel, unde pașii s

Mă aflu din nou singur, așezat în tăcerea care urmează trecerii nopții de Revelion. În jur, orașul respiră încă ecoul artificiilor, iar în mine se află a

Mă aflu din nou singur, așezat în tăcerea care urmează trecerii nopții de Revelion. În jur, orașul respiră încă ecoul artificiilor, iar în mine se află a

anul ce ne consumă (cybersonet CDLXVII)

– clipe aprinse –

erotico-sentimental

se lasă noaptea peste noi ca o pătură 

și trupurile ne ard sub artificii de foc

privirea ta mă cheamă-n dorul

îmbrăşişarea unui an nou (cybersonet CDLXVI)

– speranță și tandrețe –

sentimental

în zorii nopții anul nou se ivește

și pașii noștri se-mpletesc cu speranță

privirea ta se-mbrățișează cu a

îmbrăşişarea unui an nou (cybersonet CDLXVI)

– speranță și tandrețe –

sentimental

în zorii nopții anul nou se ivește

și pașii noștri se-mpletesc cu speranță

privirea ta se-mbrățișează cu a

anul ce vine (cybersonet CDLXV)

– speranțe și promisiuni –

clasic

se-ntinde peste zări un an ce vine nou în zbor

cu speranțe ce tresar în inimi aprinse

și glasuri ce se-ntrepătrund în șoap