20. (poezie, cybersonet)

~ ciclu regalul iubirilor ~

seria: splendoare în valuri şi nisip 18

Dedicație anonimă: „Celei care a știut să transforme fânul uscat în altar și să-mi redea tinerețea trupului atunci când credeam că timpul a învins. Știi bine

20. (poezie, cybersonet)

~ ciclu regalul iubirilor ~

seria: splendoare în valuri şi nisip 18

Dedicație anonimă: „Celei care a știut să transforme fânul uscat în altar și să-mi redea tinerețea trupului atunci când credeam că timpul a învins. Știi bine

16. (cybersonet)

~ mareograf nocturn ~

idile între valuri și iasomii #15

Etapa IV: Nostalgia de Sfârșit de Iulie – Ecouri pe Țărm

07. (poezie, cybersonet)

~ ciclu regalul iubirilor ~

01. (cybersonet)

~ cireșe amare în potir de iunie ~

28. (cybersonet)

~ petale de mac în fire de gând ~

simfonii cromatice pentru un suflet

20. (eseu, proză scurtă)

~ ciclul Când florile au învățat să vorbească ~

subciclul Calendarul florilor visătoare - povestiri din jurnal

Eseurile Dorei - Când luna coboară în grădină

28. (poezie, cybersonet)

ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”

Sub pleoapa toamnei murmură gorunii,

Îşi dau bineţe păsări călătoare,

Iar ceru-şi prinde-un nor la cingătoare

(Pe gardul casei moţăie petunii).

Cu voal de-aramă, codrii şi ogoare

Se-nfăşură, în aşteptarea lunii –

Se-nghesuie printre zăplazuri unii,

Ce sper

În amurg

se- aude trombonul cum sună,

Pe cer ,

 într-o cale cu stele, apar luciri de lună,

Te strâng în braţe,

 şi-a tale podoabe

Le simt la piept!

Plăceri se-aprind în mine,

Aceleaşi sentimente

 simt şi la tine!

Simt miros de mărgărint

Ochii tăi se miscă vii,

Rămasă neatinsă-n mintea mea,

străbuna casă-n care m-am născut

cu amintiri mă cheamă în trecut

s-o mai revăd cum o știam cândva.

Dar de mă-ntorc acolo, uneori,

în locul ei găsesc o altă casă

ce se înalță mult mai arătoasă,

însă răceala ei... îmi dă fiori.

A

Sub ghilotina verbelor pizmaşe,

Mă simt, de-un timp, ca peştele în apă,

Când pofta mea de stele mă adapă

Cu „găuri negre” suple, nărăvaşe.

Mai am un colţ de férigă sub pleoapă

Şi-n piept un set de vise mai poznașe –

Le-ngrămădesc cu sârg pe trei făraşe,

At

Ţi-am spus iubitule că de când te-am cunoscut
soarele străluceşte mai puternic şi razele sale
m-ascultă când le rog să-ţi mângâie trupul
în timp ce te plimbi cu gândul în locuri
îndepărtate şi necunoscute mie şi dorul
- bată-l vina! - s-a rătăcit prin

Suntem doi acrobați din fulgi de stele,

Înlănțuiți pe rugul din cuvânt,

Am slobozit o iarnă din atele,

Cu primăvara facem legământ.

Am renăscut cu tine în artere,

Mi-e versu-n pârg sub soarele de mai,

Rănite ploi pe vaste emisfere

S-au risipit. Ni-e visul

Azi-noapte eram un copac

ce-mi privea forma

acoperită de plapuma înflorată

în timp ce-şi rezema

o creangă de geamul camerei mele.

Frunzele-mi şuşoteau

alintate de-o blândă adiere de vânt

despre lumina lunii

ce ieşise la vedere

printre sutele de stele

care se j

Mă-ntreb când are de gând să vină seara

chiar dacă ştiu că vine ca de-obicei

la ora ei prestabilită de fusul orar

ce are un tupeu teribil când îndrăzneşte

să-i mai dea timpului câte-un brânci

la încrucişarea dintre echinocţii.

Draga mea dragă!

Abia aştept s

Demult, pe vremea când oamenii trăiau frumos, iubindu-se şi înţelegându-se între ei, fără să cunoască invidia, ura şi minciuna, locuia într-o colibă sărăcăcioasă, o fată foarte frumoasă pe care o chema Poezia. Ieşea şi ziua, şi noaptea la plimbare pe

Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,

Împietrită de zăbava dintre martie și-april.

În corsetul amăgirii, mă silesc să nu transpir,

Pe sub masca de durere, învelită-n glaspapir.

Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,

Mă privește fără jenă,

Se furișează iarna stingher în viața mea,

Cu-alaiul ei de neguri, nervoasă, dă din coate,

Deschide larg fermoarul nămeților din ea,

Spre pârtia speranței aleile-s blocate.

Bocesc luminătorii pe cerul sidefiu,

Crestează universul un întuneric magic,

Se sc

Simt zbaterile din adâncul meu –

Un vechi copac, ce-nvață-ncet să geamă.

Din trăsnetul căzut instantaneu,

Scânteile rămase-n van mă cheamă.

Sunt prinsă-ntr-un năvod de amintiri,

Prin ochiuri zboară câte o secundă.

Rugina nopții-atinge reci priviri,

Pe-o lu