poemul 1

Zăpada caldă din podul cu chihlimbar

Gospodarii adună porumbul de aur în care doarme soarele,

Cară căruțe pline cu struguri grei ce

dorul de zăpadă (cybersonet DIV)

ultimii fulgi – în amurg

în amurg ultimii fulgi cad molatic

ca nişte gânduri ce nu mai au vigoare

se-ntorc pe spate se pierd în beznă fiecare

şi lasă în urmă u

abur cald peste zăpadă (cybersonet CDXCIX)

sub pielea ta se strânge-un foc fierbinte

când mâinile-mi coboară încet şi blând

te arcuiești sub mine frântă flămând

iar zăpada te-ncadrează alb cum

abur cald peste zăpadă (cybersonet CDXCIX)

sub pielea ta se strânge-un foc fierbinte

când mâinile-mi coboară încet şi blând

te arcuiești sub mine frântă flămând

iar zăpada te-ncadrează alb cum

îmbrăţişare în zăpadă (cybersonet CDXCV)

fulgi grei se topesc pe pielea mea fierbinte

simt cum îți strângi trupul într-o apucare

ți-e gura ca un vânt ce mă caută cu zare

și dorul se naște într

furtună de zăpadă (cybersonet CDLXXXVII)

jucăuș

vântul răstoarnă fulgi în cercuri mari

pe străzi se joacă umbre și lumină

zăpada se zbate zglobie divină

și tot ce-i la vedere pare un joc pe gh

furtună de zăpadă (cybersonet CDLXXXVII)

jucăuș

vântul răstoarnă fulgi în cercuri mari

pe străzi se joacă umbre și lumină

zăpada se zbate zglobie divină

și tot ce-i la vedere pare un joc pe gh

zori de zi (cybersonet CDLXXXI)

zăpadă sclipitoare

pe zăpada nouă pașii tăi se-ascund

fulgi de cristal se topesc pe pielea mea

și fiecare atingere ușoară e-a ta mă uimea

în lumina albă ce pest

prologul zăpezii (cybersonet CDLXVIII)

prima ninsoare – în zori

în tăcerea albă cea mai fragedă

coborâseră fulgii corolei de vise b

pe geamul nopţii o mireasă surâsese

în zori o lume nouă se n

prologul zăpezii (cybersonet CDLXVIII)

prima ninsoare – în zori

în tăcerea albă cea mai fragedă

coborâseră fulgii corolei de vise b

pe geamul nopţii o mireasă surâsese

în zori o lume nouă se n

o seară care topeşte graniţa dintre apă şi zăpadă (cybersonet CDXLIII)

în după-apusul greu lapovița se țese

ca o perdea de stropi ce tremură pe străzi cave

și vântul

ceaţa înghite felinarele în zăpadă (cybersonet CDXXXVII)

pe străzi zăpada doarme-n ceața ce coboară

cu pași pierduți în umbre moi și răsucite

iar seara timpurie blând

scârţâitul zăpezii anunţă altă lume (cybersonet CDXXXVI)

sub tălpi zăpada scârțâie ca o otravă dulce

și-adună după-amiaza într-un sunet frânt

un glas de iarnă veche l

câmpul în care zăpada rătăceşte vântul (cybersonet CDXXVII)

iar dimineața poartă-n trup o cenușie paloare

pe câmpul larg zăpada fuge dusă-n iureș străpuns

ce face ori

căderea grea a nopţii de zăpadă (cybersonet CDXIX)

zăpada cade greu cernută-n lume peste rune

ca un covor de stele stinse prea devreme

și noaptea crește-n straturi mo

~ ciclul Calendar ~

trialog – romanțe de dragoste în dialog

îmbrăţişarea zăpezii (cybersonet CCCLI)

amiază de iarnă în oglinda iubirii

[ea]

la amiază zăpada strălucește

și te cuprind în alb imaculat

ești focul meu în frig

~ ciclul Calendar ~

trialog – romanțe de dragoste în dialog

zăpada dorului (cybersonet CCCXVII)

în ianuarie liniștit dorul ca o flacără mocnită în frig ca un basm alb

[el]

pe geamul serii ninge blând ușor

și-n pas de fulgi