Dragi cititori, prieteni ai tăcerii, călători ai zăpezii,

Acest ciclu de sonete de iarnă, scris pe parcursul lunii ianuarie,

epilogul luminii (cybersonet DV)

prima zi în revărsatul zorilor

în revărsatul zorilor prima zi e vie

cu o lumină palidă spălăcită fadă

ce-și varsă sângele pe zăpada crudă

și-ngână-un cântec ve

epilogul luminii (cybersonet DV)

prima zi în revărsatul zorilor

în revărsatul zorilor prima zi e vie

cu o lumină palidă spălăcită fadă

ce-și varsă sângele pe zăpada crudă

și-ngână-un cântec ve

dorul de zăpadă (cybersonet DIV)

ultimii fulgi – în amurg

în amurg ultimii fulgi cad molatic

ca nişte gânduri ce nu mai au vigoare

se-ntorc pe spate se pierd în beznă fiecare

şi lasă în urmă u

plăcerea se naşte în trup (cybersonet DIII)

te-apropii mă cuprinzi cu mâinile-ţi grele

buzele-ți îmi răspund dintr-o suflare-n sânge

iar frigul dispare în febra ce te-atinge

plăcerea e aici în

tăcere între noi (cybersonet DII)

te-apropii și trupul tău mă încape

mâinile-mi îți caută pielea goală 

în fiecare clipă gândurile se-ntorc năvală

căci dorul ți-e ars fierbinte aproape

în șo

fulgii ca o mângâiere (cybersonet DI)

fulgii dansează pe pielea ta lină

ca un sărut abia născut în zori

și tu mă privești adânc printre culori

cu ochii ce-ardeau în lumina divină

un vânt ușo

fulgii ca o mângâiere (cybersonet DI)

fulgii dansează pe pielea ta lină

ca un sărut abia născut în zori

și tu mă privești adânc printre culori

cu ochii ce-ardeau în lumina divină

un vânt ușo

în amurg primii fulgi pe buzele tale (cybersonet D)

pe buzele-ți coboară fulgi subțiri

iar eu îi șterg cu vârful de lumină

ca o atingere ce lin te înclină

spre mine într-un joc de calde aminti

abur cald peste zăpadă (cybersonet CDXCIX)

sub pielea ta se strânge-un foc fierbinte

când mâinile-mi coboară încet şi blând

te arcuiești sub mine frântă flămând

iar zăpada te-ncadrează alb cum

abur cald peste zăpadă (cybersonet CDXCIX)

sub pielea ta se strânge-un foc fierbinte

când mâinile-mi coboară încet şi blând

te arcuiești sub mine frântă flămând

iar zăpada te-ncadrează alb cum

pădurea adormită (cybersonet CDXCVIII)

liniștea după viscol

după viscol pădurea e o adormită

cu brațele-ncremenite-n jurul gâtului

povara de nea o apasă-ncet pomului

într-o beznă albă stranie

frigul ne topeşte (cybersonet CDXCVII)

frigul pătrunde dar tu mă frângi sub piele

atingerea ta mi-e caldă te simt adânc profund

fulgii cad pe pielea mea şi-un vânt fecund

îmi sfâșie dorul şi-m

îmbrăţişare de cristal (cybersonet CDXCVI)

dimineața înghețului pe geam

dimineața înghețul pe geam își taie

îmbrățișarea de cristal și gheață

creează păduri cetăți și catedrale de ață

ce mor l

îmbrăţişare în zăpadă (cybersonet CDXCV)

fulgi grei se topesc pe pielea mea fierbinte

simt cum îți strângi trupul într-o apucare

ți-e gura ca un vânt ce mă caută cu zare

și dorul se naște într

oceane de puf (cybersonet CDXCIV)

troiene la revărsatul zorilor

la revărsatul zorilor un ocean

de zăpadă neclintită fără mal

troiene ca valuri prinse-n loc de deal

îşi ascund tot ce-a fost şi

oceane de puf (cybersonet CDXCIV)

troiene la revărsatul zorilor

la revărsatul zorilor un ocean

de zăpadă neclintită fără mal

troiene ca valuri prinse-n loc de deal

îşi ascund tot ce-a fost şi

lapoviță pe trupul tău (cybersonet CDXCIII)

fulgi grei se topesc pe pielea ta fierbinte

te simt cum tremuri fiecare atingere e mai adâncă

răcoarea se face tot mai aproape și buzele-ți se arunc

viscol subţire (cybersonet CDXCI)

accente de absurd blând

se-agită zorii-n vânt ca niște scrisori

și-un viscol subțire sprinten ca o glumă

îți flutură eșarfa-i fină peste humă

de parcă-ar vrea

baletul umbrelor (cybersonet CDXC)

amurg cu lumini

în amurg când lumina e o jucărie a

umbrele îşi încep baletul lung b

se întind pe zăpadă se străpung

şi-ncruntă casele cu melancolie a

ele f