18. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamnei
Dulceaţa vorbelor tale (18)
bunătatea ce alungă frigul
Vorba ta e caldă și domoală,
Ca o ceai de mentă într-o zi,
Când afară toamna se răscoală
Și ne-aduce nori pe câmpi uzi.
Spui cuv
frig (12)
18. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamnei
Dulceaţa vorbelor tale (18)
bunătatea ce alungă frigul
Vorba ta e caldă și domoală,
Ca o ceai de mentă într-o zi,
Când afară toamna se răscoală
Și ne-aduce nori pe câmpi uzi.
Spui cuv
09. (proză scurtă, eseu)
~ ciclul Mărturii dintr-o zi de ianuarie ~
din volumul „Când lumea stă – Ianuarie ca suspendare afectivă”
Ianuarie sub piele
Frigul care apropie
Ninsoare târzie la miezul nopții
Ianuarie nu începe niciodată cu data din calen
28. (poezie, cybersonet într-un vers)
~ ciclul Temperatura dintre cuvinte ~
ultimul frig (cybersonet DLVIII)
e aproape ultimul frig al lui februarie pielea-mi aburește aproape de pielea ta iar sub tremurul palid al nopții jarul ascuns respiră len
27. (poezie, cybersonet într-un vers)
~ ciclul Temperatura dintre cuvinte ~
ultimul frig (cybersonet DLVI)
e aproape ultimul frig al lui februarie pielea-mi aburește aproape de pielea ta iar sub tremurul palid al nopții jarul ascuns respiră lent
24. (poezie, cybersonet într-un vers)
~ ciclul Temperatura dintre cuvinte ~
ultimul frig (cybersonet DXL)
e aproape ultimul frig al lui februarie pielea-mi aburește aproape de pielea ta iar sub tremurul palid al nopții jarul ascuns respiră lent
02. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Temperatura dintre cuvinte ~
cybersonete despre locul unde sensul devine piele, scrise până când limbajul începe să transpire
frig interior (cybersonet DVII)
frigul exterior tace, dar în mine ard pașii tăi: te por
26. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
frigul ne topeşte (cybersonet CDXCVII)
frigul pătrunde dar tu mă frângi sub piele
atingerea ta mi-e caldă te simt adânc profund
fulgii cad pe pielea mea şi-un vânt fecund
îmi sfâșie dorul şi-m
01. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
trialog – romanțe de dragoste în dialog
frigul alegoric al eternităţii (cybersonet CCCLIII)
amiază de iarnă în altă zăpadă
[el]
în amiază zăpada ne-nvelește
cu mii de fulgi ce ard în jurul meu
și-n albu
Mi-e frig până-n celule, în iarna asta mută,
În suflet, filigorii au îngheţat de mult,
Cotrobăie un crivăţ cu inimă de brută
În fiecare rană pe care o ascult.
Mi-e frig până la oase, în măduvă trosneşte,
Îşi sapă nevăzutul prin fibre trotuar,
Mă strânge-n
Aveam cândva doar nuferi în privire,
Petale se brodau în ochii mei,
Pe trupul meu, suave flori de tei
Își împleteau parfumul în neștire,
Iar frigul arctic – un bătrân sihastru,
În oaza-mi vie, nenăscut părea,
Răstimpul – un ponton de catifea,
În primăvara
Iubire, sentiment frumos,
te chem să-mi dai un semn duios.
Să-mi spui cum te simţi atunci,
când nu eşti singur pe poteci.
Şi prinde-mă bine de mână
să-mi fi aproape, la-ndemână.
Fie că sunt în casă sau afară,
să-mi mângâi fruntea cu căldură.
În inima
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 11
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!